Criticul literar Monica Lovinescu a încetat din viață, la Paris, la vârsta de 85 de ani, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanții Ministerului Culturii și Cultelor (MCC).
Jurnalist, critic literar și cunoscut comentator de radio, Monica Lovinescu a decedat duminică noaptea, la ora 00.30, la spitalul Charles Richet din Val d’Oise, la 15 km de Paris. Ea era internată de circa trei luni, fiind grav bolnvă.
Dispariția Monicăi Lovinescu readuce în atenția românilor nu doar celebrele „Teze și antiteze” rostite pe undele postului Europa Liberă într-o Românie lipsită de libertate, ci și amintirea unei scriituri caracterizate drept o pledoarie pentru adevăr.
Monica Lovinescu, jurnalist, critic literar și cunoscut comentator de radio, fiică a criticului Eugen Lovinescu, născută la 19 noiembrie 1923, și-a început studiile primare în particular, fiind apoi înscrisă (1934-1942) la Liceul Notre Dame de Sion, unde susține și bacalaureatul, în 1942. Se înscrie la Facultatea de Litere a Universității București, unde obține licența în 1946. În 1947, pleacă la Paris cu o bursă a guvernului francez. În primele zile ale lui 1948, cere azil politic în Franța. La început, face parte din tinere companii literare și semnează regia unor piese de avangardă. Situația din țară îi reține apoi atenția integral. Colaborează cu articole și studii despre literatura română și despre ideologia comunistă, în numeroase publicații: East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de L’Est, Temoignages, La France Catholique etc. Semnează capitolul despre teatrul românesc în Histoire du Spectacle (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard). Traduce câteva cărți din românește sub pseudonimele Monique Saint-Come sau Claude Pascal. Colaborează și la revistele din limba română din exil: Luceafărul, Caiete de dor, Ființa românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora etc. Din 1951 până în 1975 ține emisiuni literare și muzicale la Radioteleviziunea Franceză. Își începe colaborarea la Europa Liberă în 1962. Din 1967, emisiunile de mare ecou sunt „Teze și antiteze la Paris” și „Actualitatea culturală românească”. Monica Lovinescu devine, astfel, alături de Virgil Ierunca, una dintre vocile cele mai autorizate ale criticii literare românești, bucurându-se de o enormă influență în mediile intelectuale din țară.
În 18 noiembrie 1977, Monica Lovinescu este agresată de teroriști palestinieni trimiși de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceaușescu și transportată în stare de comă la spital. După însănătoșire, își reia activitatea, înțeleasă, cu echilibru și luciditate, ca o adevărată misiune.
Monica Lovinescu i-a cunoscut în casa tatălui său pe toți scriitorii ce frecventau cenaclul „Sburătorul”, i s-au dedicat poezii, a trăit mereu în preajma literaturii și, de aceea, a început să scrie foarte devreme: la vârsta de opt ani (1931) i se publică un basm în Dimineața copiilor, iar la 15 ani, îi apar proze scurte în revistele Vremea și Kalende (sub pseudonimul Ioana Tăutu). După moartea lui Eugen Lovinescu, în 1943, publică sub propriul nume romanul „În contratimp” în mai multe numere din Revista Fundațiilor Regale, iar după război, scrie cronică dramatică în ziarul Democrația al lui Anton Dumitriu. La Paris, intensa activitate radiofonică se traduce în sute de recenzii, note, mese rotunde, comentarii, ce pot constitui materia mai multor volume.
Printre operele publicate se află „În contratimp” (1945), „Histoire du spectacle” (colaborare, 1965), „Unde scurte” (Madrid, 1978), „La Vingt-Cinquieme Heure” (Paris, 1949), „Au commencement etait la fin” (Paris, 1951).
La editura Humanitas au apărut: „Unde scurte” (1990), „Seismografe. Unde scurte II” (1993), „Posteritatea contemporană. Unde scurte III” (1994), „Est-etice. Unde scurte IV” (1994), „Pragul. Unde scurte V” (1995), „Insula Șerpilor. Unde scurte VI” (1996), „La apa Vavilonului I” (1999), „La apa Vavilonului II” (2001), „Jurnal 1981–1984” (2003), „Jurnal 1985–1988” ( 2003), „Jurnal 1990–1993” (2003), „Jurnal 1994–1995” (2004), „Jurnal 1996-1997” (2005), „Jurnal 1998-2000” (2006), „Cuvântul din cuvinte” (2007).
Virgil Ierunca, soțul Monicăi Lovinescu, care a murit în septembrie 2006, la Paris, a fost unul dintre intelectualii români de marcă din exil, una dintre cele mai cunoscute voci ale postului Radio Europa Liberă în timpul comunismului.
Cei doi protagoniști ai criticii române de opoziție, stabiliți la Paris, au exercitat asupra intelectualității românești, timp de mai multe decenii, o incontestabilă influență modelatoare, în sensul informației, al gustului, judecății și atitudinii, ce a contrabalasnsat masiv propaganda oficială și a contribuit la risipirea diverselor chipuri ale erorii.
Monica Lovinescu s-a numărat printre eroii filmului documentar „Război pe calea undelor/ Cold Waves”, realizat de Alexandru Solomon.
Totdată, în urmă cu o lună, Monica Lovinescu a donat statului român clădirea deținută la Paris. Astfel, Guvernul a autorizat, pe 12 martie , Ministerul de Externe să accepte donația cu sarcini propusă de scriitoarea Monica Lovinescu, rezidentă în Franța, în favoarea statului român, constând din clădirea cu terenul aferent, deținută la Paris.
Bunul a devenit proprietate publică a statului, în administrarea Ministerului Afacerilor Externe (MAE), în serviciul comunității românești din Franța, al relațiilor culturale dintre cele două țări și pentru conservarea patrimoniului simbolic al emigrației românești din Franța și va fi utilizat exclusiv în scopuri non-profit.
Sarcinile care revin statului român în urma donației sunt constituirea și conservarea unui fond de lucrări ale literaturii române și străine, crearea unui centru cultural român intitulat „Memorial Ierunca-Lovinescu”, înființarea unei burse anuale „Ierunca-Lovinescu” în favoarea studenților români din Franța, acordată de MAE, și asigurarea cazării pentru studenții beneficiari ai acestei burse în spațiul locativ ce face obiectul donației.
Emil Hurezeanu: Monica Lovinescu are aura unei posterități ilustre
Jurnalistul Emil Hurezeanu a declarat pentru MEDIAFAX că Monica Lovinescu „are aura unei posterități ilustre”, vocea ei „inconfundabilă” fiind una din „sursele de încredere și putere pe care românii au simțit-o ani în șir, în eterul undelor Europei Libere”.
„Întâmplarea face că sunt printre puțini români care au cunoscut-o pe Monica Lovinescu, fiind coleg atât cu ea cât și cu soțul ei, Virgil Ierunca. Deși locuia, muncea și trăia cu Ierunca la Paris și nu prea veneau în Germania, eram foarte legați, pentru că adesea ascultam emisiunile lor, transmisiile lor, interviurile, iar eu le și moderam. I-am vizitat în mai multe rânduri la Paris, unde m-am bucurat de generozitatea lor”, a precizat Hurezeanu.
„Monica Lovinescu are aura unei posterități ilustre, fiind fiica lui Eugen Lovinescu. Ea a fost legată de a patra generație de postmaiorescieni, de grupul de la Sibiu – Calotă, Radu Stanca, Doinaș -, de care și eu sunt legat, chiar dacă sunt mai tânăr decât ei”, a mai spus el.
De asemenea, Hurezeanu consideră că „jurnalele Monicăi Lovinescu sunt unul dintre cele mai importante documente de experiență umană dincolo de Cortina de Fier, dar strâns legate de realitățile românești”.
„Deși nu a trăit în România în ultimii 50 de ani, a cunoscut bine România, a iubit-o, a slujit-o, în numele unei valori a spiritului liber pe care le-a susținut. Critic literar, comentator, analist politic, vocea ei inconfundabilă rămâne una din sursele de încredere și putere pe care românii au simțit-o ani în șir, în eterul undelor Europei Libere. Eu, ca membru al comunității românești exilate la Europa Liberă, o comunitate foarte specială, aproape și departe de România, și mult mai tânăr decât ea, mă simt de două ori mai afectat de această dispariție, pentru că dispare un mare intelectual, un patriot și dispare o mare bucată din trecutul meu de exil politic”, a mai precizat Hurezeanu.
„Mă pot gândi cu imensă dragoste și nostalgie la această miraculoasă făptură”, a încheiat publicistul.
C.T. Popescu: Odată cu Monica Lovinescu se stinge vremea trăirii în cultură pe viață și pe moarte
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a declarat pentru MEDIAFAX că, o dată cu dispariția Monicăi Lovinescu, „se stinge vremea trăirii în cultură pe viață și pe moarte, a literaturii făcând știri de prima pagină, a artei la baionetă cu politica”.
Cristian Tudor Popescu consideră că Monica Lovinescu reprezintă „o rasă aproape dispărută: credincios practicant al lucidității morale; un om gata să moară pentru un principiu, pentru o convingere”. „O dată cu Monica Lovinescu, se stinge vremea trăirii în cultură pe viață și pe moarte, a literaturii făcând știri de prima pagină, a artei la baionetă cu politica”.
C.T. Popescu a spus că a văzut-o ultima dată pe Monica Lovinescu în documentarul lui Alexandru Solomon, „Cold Waves/ Război pe calea undelor”.
„Ultima dată am văzut-o vorbind greu, întinsă pe spate, filmată de la piept în sus în «Cold Waves» al lui Alexandru Solomon. Este imaginea cea mai antimarxistă din întreaga viață și operă a Monicăi Lovinescu: spiritul lăsând materia în urmă”, a declarat Cristian Tudor Popescu.
Alexandru Solomon: Scara de valori creată de Monica Lovinescu în cultura română va rămâne peste timp
Alexandru Solomon, regizorul filmului documentar „Război pe calea undelor”, a cărui protagonistă a fost, printre alții, Monica Lovinescu, a declarat pentru MEDIAFAX că aceasta „a creat o scară de valori în cultura română, care rămâne” peste timp.
„Senzația mea, când am cunoscut-o pe doamna Monica Lovinescu, acum trei ani, a fost una de forță și precizie, deși era fizic foarte diminuată. Dar vocea și mintea erau nechimbate. Se vedea clar că te citește și te evaluează dintr-o privire și te așează pe o scară de valori foarte bine conturată. Eu cred că asta a făcut, a creat o scară de valori în cultura română care rămâne”, a spus Solomon.
Monica Lovinescu s-a numărat printre eroii filmului documentar „Război pe calea undelor/ Cold Waves”, realizat de Alexandru Solomon.
Referitor la acest documentar, jurnalistul Cristian Tudor Popescu s-a arătat impresionat de ultima imagine a Monicăi Lovinescu din film: „Ultima dată am văzut-o vorbind greu, întinsă pe spate, filmată de la piept în sus în «Cold Waves» al lui Alexandru Solomon. Este imaginea cea mai antimarxistă din întreaga viață și operă a Monicăi Lovinescu: spiritul lăsând materia în urmă”, a declarat pentru MEDIAFAX Cristian Tudor Popescu.
Gabriel Liiceanu: Monica Lovinescu a murit înconjurată de ignoranța, indiferența și uitarea noastră
Scriitorul și filosoful Gabriel Liiceanu spune, într-un comunicat remis MEDIAFAX, că „Monica Lovinescu, de ale cărei vorbe la Europa Liberă s-au agățat sute de mii de oameni înainte de 1990, a murit în stil românesc, înconjurată adică de ignoranța, indiferența și uitarea noastră”.
Scriitorul Gabriel Liiceanu spune într-un text intitulat „La moartea Monicăi Lovinescu”: „Monica Lovinescu, de ale cărei vorbe la Europa Liberă s-au agățat sute de mii de oameni înainte de 1990, a murit în stil românesc; înconjurată adică de ignoranța, indiferența și uitarea noastră. În ultimii ani, cât a stat literalmente țintuită la pat, telefonul încetase aproape să sune, iar cărțile ei memorabile apărute în acest răstimp în țară au făcut obiectul unui interes mediocru. De la un moment dat încolo românii n-au mai avut nevoie, pur și simplu, de Monica Lovinescu. La ce bun să ții minte un om a cărui valoare de întrebuințare dispăruse într-un interludiu al istoriei? Cu fiecare moarte ilustră, îmi spun că avem un adevărat har în a ne sabota sistematic istoria. Și asta pentru că nu suntem capabili să respectăm minima ei condiție: civilizația aducerii aminte”.
„Adevărul e că, neștiind să onorăm spiritul altuia, nu ne place să avem eroi și, mai ales, nu ne place să avem eroi contemporani. Românii preferă să-i uite pe cei care le-au dăruit ceva esențial din viața lor, deoarece, dispărându-le simțul comunitar, așa cum nu mai cred în jertfă, cred că e mai bine să nu datorezi nimic nimănui”, subliniază Gabriel Liiceanu, directorul general al grupului Humanitas, care a editat operele Monicăi Lovinescu.
Băsescu: Monica Lovinescu rămâne în memorie ca voce a rezistenței morale în vremuri de opresiune
Președintele Traian Băsescu, a primit cu profundă tristețe vestea dispariției unei mari personalități a culturii române, Monica Lovinescu, simbol al exilului românesc.
„Monica Lovinescu va rămâne pentru totdeauna în memoria noastră ca voce a rezistenței morale în vremuri de opresiune și suferință. Lupta sa împotriva totalitarismului comunist, cu armele cuvântului scris și rostit, a dat celor aflați în țară încrederea și speranța în biruința adevărului și a libertății. Întreaga sa operă este o cronică fără de care nu putem înțelege istoria recentă a românilor”, afirmă Traian Băsescu, potrivit unui comunicat al Administrației Prezidențiale remis, luni, agenției MEDIAFAX.
Președintele României „aduce omagiul său memoriei Monicăi Lovinescu, al cărei nume se află înscris, alături de cel al regretatului Virgil Ierunca, în Panteonul demnității poporului român”, se mai arată în comunicat.
