Monica Lebădă: „Zbor întrerupt”

„Zbor întrerupt” începe ca o poveste. Preț de câteva zeci de pagini asistăm la spectacolul unei micro-lumi juvenile. Nicole, o veritabila G. I. Jane, este din multe puncte de vedere adolescentul tipic – părinți respectabili dar care nu o înțeleg decât parțial, un cerc de „nebuni frumoși” și inevitabile momente de plictis și neatenție la ore. Atmosfera adolescentină a romanului nu este tulburată, în această fază, decât de vise în care se aud motoarele unor avioane.
Atipicitatea Nicolei și a prietenilor ei este dată tocmai de intențiile, din ce în ce mai concrete, de a apuca manșa unui avion. În locul unor spinoase cine în familie cu alesul sau aleasa, Nicole și compania au de înfruntat emoțiile pe care reacțiile părinților – total nepregătiți de „zbor” – le oferă din plin.
Primul artificiu al autoarei – și probabil cel mai de efect – este o bruscă și puternică „frână de mână” trasă într-un moment în care firul epic curgea previzibil. Ușor de imaginat protagonista, Nicole, ajunsă în carlingă. Greu de prevăzut cinci epave arzând și curmarea bruscă a unei frumoase povești de dragoste om-avion. „Nebunii aerului” dispar brutal din scenă lăsând un imens vid afectiv și schimbând radical cursul singurului destin pentru care zarurile nu au fost aruncate.
Sursa: www.libris.ro