Să vezi și să nu crezi!

Monica, despre viață



Monica Iacob Ridzi a izbutit să evadeze – prin poezie, „emoție și gând”: „E frig afară, e frig în celulă / Port haine groase, dar și căciulă / Mâna e rece pe pixul înghețat / Scriu greu, nu mă pot opri din tremurat”. Cu poemul publicat pe blog, Monica a izbutit să obțină Premiul al II-lea la Concursul „Poezie de pușcărie” (președintele juriului, Dan Mircea Cipariu), fiind pe cale să se procopsească și cu un al doilea dosar, de astă dată benign – dosarul de primire în Uniunea Scriitorilor. Mai cităm, fiind vorba despre o creație originală, pornind încă de la titlu („Poezie despre viață”), de reală sinceritate: „Comisia Europeană ne cere mai mulți condamnați / Și critică instanțele dacă sânt inculpații achitați / Justiția independentă a decis: aplicăm doar pedepse cu executare / Să nu-i supărăm pe cei de la monitorizare. / Așa se face că oameni nevinovați / Au ajuns să fie condamnați. / Să sufere, să se chinuie, / Să stea departe de familie (…) / Caut răspunsuri la întrebări nescrise / Și-mi spun că-n viață / Sânt și momente triste”. Critica literară va decela, fără îndoială, sonuri din Beldiman („Ce necaz, ce osândire, vai mie ce foc amar / Ce trăznit și ce lovire, ce otrăvitor pahar! / Cine-au socotit vreodată, cine-au putut pune gând / Jalnica țării stricare s-o vadă așa curând? / În ce stare, amar mie! Te cutremuri când privești / A lacrimelor năvală chip nu este s-o oprești!”), dar, desigur, și din Alecu Văcărescu („Dă lacrimi vărs pâraie / Cu groaznică văpaie / Și sufletul îmi iese / De ohtături adese”), poate și din Vasile Fabian Bob („S-a întors mașina lumii, s-a întors cu capu-n gios / Și merg toate dimpotrivă, anapoda și pe dos” – cer scuze onorabililor înaintași că-i întorc din uitare: la urma urmei, din stihuirile lor răzbat și sonuri de poezie autentică).
Monica Iacob Ridzi scrie abrupt, decis, fără fandoseli feminine, cu vocație contestatară și evidentă știință a rimei: „Trăiesc acum un astfel de moment / În mod profund nedrept / Nu a contat că sunt un om drept / Un om modest, cinstit, cu mult respect. / Nu a contat că sânt un om drept / Că nici un leu nu am luat, / Că nimeni nimic nu mi-a dat, / Că atribuțiile mi le-am respectat, / Că toate competențele pe care am putut le-am delegat / Că nimic nu am semnat, că de funcție nu am abuzat.” Și aici este evidentă benefica influență a literaturii clasice: „Dar eu om de-naltă fire / Decât e mai cu simțire / Cum poate să-mi fie bine? / Oh, amar și vai de mine” (Ienăchiță Văcărescu) ori „Căzut și eu în cursa urzirii prea spurcate / Ce ia însuși vederea, ca orb am naintat” (Eliade). Cu astfel de temeiuri sigure în creația înaintașilor, Monica încearcă să mențină poezia română aproape de izvoare, chiar dacă, pe alocuri, poemul aduce a Contestație în anulare („Tot ce-a contat pentru cei care m-au condamnat / A fost ordinul dat”).
Și încă o virtute a „Poeziei despre viață”: oglindește limpede nivelul cultural al miniștrilor României… S-a dat publicității și un facsimil al unei scrisori a lui Becali (și el autor de… cărți!) către șeful pușcăriei. Cu toată bănuita intervenție a avocaților, ortografia de repetent în clasa a II-a primară rămâne de tot… farmecul. Copos, la rându-i, este cercetat pentru plagiat (avantaj Monica: versurile îi aparțin fără îndoială, imposibil să le fi „ciupit” de pe undeva). Cât privește așa-zisele cărți scrise în pușcărie… Bietul Fanfan (sau cum l-o fi chemat) venea cu limbajul frust al pârnăii, oferind cititorului voluptatea fructului dacă nu oprit, măcar inedit. Tot era ceva! Ultimele evoluții ale literaturii de pușcărie arată că o condamnare individuală poate fi redusă prin… trudă colectivă. Cu ceva parale, violatorul Bâzdâgă poate găsi oricând un „negru” care să-i furnizeze un manuscris despre filosofia lui Kirkegaard.
Și rămâne de discutat, chiar cu oarece urgență, completarea prevederilor legale, fiindcă a „scrie cărți” pur și simplu, fără a se ține seama de capacitatea reală a condamnatului de acces la prestația intelectuală a scriitorului jignește însăși… noțiunea de carte.



Recomandări

Recunoaștere națională pentru Monica Georgeta Colban, directoarea școlii din Vatra Moldoviței, la Gala „Profesorul Anului din mediul rural”

Apreciere națională pentru Monica Georgeta Colban, directoarea școlii din Vatra Moldoviței, la Gala „Profesorul Anului din mediul rural”
Apreciere națională pentru Monica Georgeta Colban, directoarea școlii din Vatra Moldoviței, la Gala „Profesorul Anului din mediul rural”

Monica Georgeta Colban, de la școala din Vatra Moldoviței, în finala pentru distincția „Directorul anului în mediul rural”

Monica Georgeta Colban, de la școala din Vatra Moldoviței, în finala pentru distincția „Directorul anului în mediul rural”
Monica Georgeta Colban, de la școala din Vatra Moldoviței, în finala pentru distincția „Directorul anului în mediul rural”