Tot despre luminarea venită de la Dumnezeu, ne-a spus: „Am început acum să mă lămuresc eu pe mine despre toate rugăciunile pe care le fac. Atât cât pot, căci cuvintele lui Dumnezeu sunt ca diamantul, care, dacă-i arăți o fețișoară către soare, toate celelalte fețe ale lui se luminează. Deci fiecare cuvânt al lui Dumnezeu are multe înțelesuri. Și atunci îmi pun întrebarea, de ce zic eu: „Împărate ceresc”, „Preasfântă Treime”, „Tatăl nostru”… să mă lămuresc cât de cât. Și-am ajuns tot la concluzia că dacă nu te luminează Duhul Sfânt, nu poți să înțelegi”.
Zicea odată Părintele Marcu: „Avva Siluan Atonitula fost un ales al lui Dumnezeu și trebuia să spună anumite lucruri.Între altele și faptul acesta: «Fii cu mintea în iad și nu deznădăjdui». Și asta este în esență și pentru noi, să știți. Într-un fel sau altul am trăit și eu starea asta. Că este mare lucru să o și trăiești”. Iar fratele cu care vorbea, l-a întrebat: „Dar noi suntem într-o altă situație, în alte împrejurări. Să creăm noi atmosfera aceasta de iad?”. „Nu, a spus părintele. Rugându-te, Dumnezeu te înțelege și știe și ce vei face. Dumnezeu știe despre fiecare din noi mai mult decât știm noi despre noi. Dumnezeu știe din veșnicie ce va fi cu noi, și de când ne-am născut știe ce vom face cu voia noastră liberă. Dumnezeu știe de acum încolo ce fac cu voia mea liberă. Și în raport cu ce știe că fac eu cu voia mea liberă, îmi dă și un fel de „viață” sau „program de viață”.
Deci, eu nu știu ce va fi cu mine în viitor. Pot să greșesc. Dar dacă Dumnezeu știe că eu voi lupta pe cât depinde de mine ca om împotriva celor ce știu că nu-s bune, vine harul Lui neapărat și mă ajută să le trec. Chiar dacă uneori te lasă… Căci m-a lăsat Dumnezeu în multe împrejurări în viață până în ultima instanță, când trebuia să mor. Dar în momentul acela, m-a salvat. O dată era să mor din cauza gerului, altă dată din cauza foamei…”.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 764 – 765)