MONAHUL ILARION RADU

Catedrala mitropolitană- Iași
(1871-1938)
Părintele Ilarion Radu a ajuns renumit în toată Moldova pentru marea sa milostenie. Era de loc din comuna Dobreni-Neamț, iar cu metania din Mănăstirea Neamț. Aici a învățat să se roage, să iubească pe oameni și să slujească cu credință Biserica lui Hristos.
În anul 1901 a primit ascultarea de paracliser la Catedrala mitropolitană din Iași. Era cea mai sfântă ascultare pentru părintele Ilarion. El nu știa să cânte, nu învățase multă carte. Dar știa să împodobească Biserica Domnului ca pe o mireasă. Știa să aprindă candelele, să pună flori la sfintele icoane, să stea de strajă lângă moaștele Cuvioasei Parascheva, să mențină ordinea și curățenia în catedrală. Știa mai bine ca toți să toace și să sune clopotele, chemând lumea la biserică. Treizeci și cinci de ani a împlinit părintele Ilarion această ascultare cu desăvârșită dragoste, încât era cunoscut tuturor.
A doua mare faptă bună a acestui părinte era milostenia. Fiind foarte iubitor de săraci, de călători și de copii orfani, părintele Ilarion și-a pus sufletul, chilia, pâinea zilnică și salariul spre folosul și mângâierea oamenilor. Sfinția sa îi socotea pe toți copiii lui Hristos și frați ai săi.
Timp de 35 de ani, acest smerit călugăr a fost gazdă și părinte sufletesc al multor elevi și studenți săraci din Iași. Zi de zi și an de an, părintele Ilarion odihnea gratuit în chilia sa până la 10-20 de elevi și studenți, care nu aveau bani pentru gazdă. Îi ospăta cu mare dragoste, le făcea patul, îi sfătuia cele de folos, le dădea bani pentru cărți, îi deștepta dimineața, îi punea la rugăciune și îi trimitea la școală. Sute de elevi și studenți au învățat carte și au ajuns medici, profesori și ingineri, cu ajutorul milostivului părinte Ilarion. Pentru aceasta era cel mai iubit și căutat dintre părinții catedralei.
În anul 1936, părintele Ilarion Radu, tatăl săracilor și al elevilor orfani, se retrage la bolnița Mănăstirii Neamț. După doi ani se mută în odihna lui Hristos, pentru a-și primi plata ostenelilor sale. Drept recunoștință, profesorii și intelectualii, întreținuți de dânsul la școală, i-au pus o placă comemorativă în peretele chiliei, care se păstrează până astăzi.
Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei, 5, 7).