Odată a mers un pescar la Cuviosul Părinte Mina, de la Schitul Sfânta Ana, și i-a dus pește proaspăt pentru hramul chiliei lui. Starețul s-a mirat întrebându-se când i-a prins, căci era duminică. Și îl întrebă pe pescar:
– Când i-ai prins?
– Azi dimineață, a răspuns acela. Sunt foarte proaspeți. Atunci Părintele Mina îi spune:
– Fiule, nu îi pot cumpăra, căci sunt afurisiți deoarece i-ai prins duminica.
Pescarul nu pricepea aceasta. Atunci Starețul îi spune:
– Vrei să te încredințezi de asta? Dă un pește la pisică și vei vedea de îl va mânca. Într-adevăr, pisica n-a mâncat peștele, ci s-a scârbit de el. Asta, firește,
l-a zguduit pe pescar și de atunci înainte cinstea duminicile și sărbătorile.
Părintele Mina era foarte călugăros și se distingea prin evlavie și nevoință. Mânca odată pe zi, după ceasul al noulea (ora trei după amiaza) mâncare fără undelemn. Firesc era așadar să se sălășluiască în el harul dumnezeiesc, mai ales că era foarte smerit.
(Publicat în Pustnici din Athos, sursa: www.ortodoxRadio.ro)
