Pe 22 august 1944, Armata Roșie era la granița de Est a României și nimic nu-i mai putea opri înaintarea. Pe 22 august 2006, o șalupă a armatei iraniene atacă platforma petrolieră românească Orizont din Golful Persic și, vreme de câteva ore, până și contactarea ostatecilor a fost o problemă; cât despre contactarea oficialilor iranieni, a fost imposibil: în Iran era o mare sărbătoare religioasă și nimeni nu lucra, toate birourile erau închise!
România este prinsă într-un conflict diferit de cel din 1944. Ceea ce s-a întâmplat alaltăieri pe Orizont n-a fost numai un incident de natură economică – așa cum s-a încercat o explicație. Atacul șalupei militare iraniene are legătură directă cu faptul că România este țară NATO și aliat al SUA pe câteva teatre de luptă din Orient. E greu de închipuit că, tocmai într-o zi de sărbătoare în țara lor, câtorva soldați iranieni li s-a pus pata, din senin, pe 20 de muncitori și ingineri ai unei firme românești! Indiscutabil, este vorba de o agresiune. Dar ea nu a vizat o simplă platformă – ci a avut în vedere “axa Washington – Londra – București” de care noi am vorbit atât și iată că au aflat și iranienii. O confirmare a ceea ce spun: ieri, oficialii de la Teheran au ripostat, spunând că “partea română a provocat incidentul”! Înțelegeți ce vreți.
Este interesantă varietatea reacțiilor de la București. Guvernul a spus că episodul – chiar dacă serios – nu trebuie să ne agite. Președintele Băsescu a anunțat că-l va căuta la telefon pe președintele iranian – el însuși un personaj cu o anumită faimă. Să sperăm că se vor înțelege – deși cei doi, în toate sensurile, nu vorbesc aceeași limbă. Cea mai “cocoșească” atitudine a venit din partea liderului PSD. Lucru curios pentru un ex-ministru de Externe și ambasador cunoscut drept calm și calculat, domnia sa a cerut reunirea CSAT, acte ferme, reacții rapide etc. Să aibă vreo legătură acest impuls războinic al dlui Geoană mai curând cu situația din PSD decât cu situația din Golf?
Și totuși, alaltăieri s-a mai întâmplat ceva: șase parlamentari au trecut pe la CNSAS pentru a-și vedea dosarele de la Securitate. A fost de ajuns ca Mona Muscă să iasă pe scări și să dea noi detalii din dosarul ei, a fost de ajuns să apară și Mircea Dinescu și să explice ce și cum, pentru ca atenția media românești să fie captată. Degeaba prin Ucraina s-a prăbușit un avion. Degeaba luase foc nu știu ce stațiune grecească. Toate acestea, plus atacul platformei Orizont, au trecut pe planul doi.
Este încă un semn că dosariada ne ține pe jar mai rău decât soarele verii. Dau în scris de pe acum: în campania pentru viitoarele alegeri europene (în primăvara 2007), pentru alegerile parlamentare (din 2008?) sau pentru cele prezidențiale din 2009, această poveste cu dosare va oferi principala muniție. Ne vom ataca între noi mult mai dur decât ne-o fac iranienii.
