N-o plâng pe Mona Muscă. Dimpotrivă. Nici nu consider gestul ei, de a demisiona din Parlament și din partidul domnului Stolojan, eroic. Pentru declarații false la intrarea în Parlament (jurase cu mâna pe conștiință că n-a făcut poliție politică) risca niște ani la mititica, ceea ce n-ar fi cadrat cu delicatețea, cam târzie și cam trecută, a doamnei Muscă. Unii ziariști au semnalat zilele acestea coincidențe bizare. Că Mona Muscă, vecină de sondaje la vârf cu Traian Băsescu, ar fi primit o pedeapsă pentru a-și reevalua lungul nasului. Cică organele care au mazilit-o, începând cu serviciile secrete, continuând cu CNSAS și sfârșind cu justiția, ar fi toate, strânse buchet, într-o singură mână. Mâna cu pricina pleacă din umărul domnului Traian Băsescu, iar buchetul sancțiunilor adunate floral și finalizate în zilele de mărțișor este un cadou menit s-o scoată din uz. Muierea, cu alte cuvinte, să-și vadă de cratița ei și să lase politica berbanților vânjoși. Să fie așa? Doamna Muscă trecea drept om de încredere al președintelui. Doamna Muscă a încercat răsturnări pe cont propriu ale premierului Tăriceanu. Doamna Muscă, un fel de Boc cu fustă, a sorbit fiecare cuvințel al președintelui și l-a purtat pe aripile ei serafice spre patru zări pentru dumirirea nației. Doamna Muscă a abandonat un portofoliu ministerial jenată că un coleg de partid a spus pe un post de televiziune că femeile, pentru a accede în politică, trebuie să împartă așternutul cu anumiți bărbați influenți. Jenată toată, pudibondă din fire, doamna Muscă n-a putut suporta mojicia. Altfel limbajul doamnei Muscă e destul de colorat. Nu uit când de la tribuna Parlamentului le-a zis colegilor că doar în afiș își țin săgeata în sus, altfel ea trage flască spre pantofi. Doamna Muscă închipuia alegorii cu spermatozoizi și exemplifica adesea cu amănunte din așternut întâmplări cu tâlc politic. Îmbujorarea era de coana Joițica „rușinoasă, mi-e îmi spui”. Era cu alte cuvinte jucată. Jucată pe muzica duetului Băsescu-Stolojan, unde a și migrat, cu arme, bagaje, farmec și experiență, luându-și locul în prezidiul noului partid botezat PLD. Doamna Muscă nu este capabilă, cred eu și nu exclud să mă înșel, de eroisme și gesturi dezinteresate. Povestea cu „Eva” sau „Dana” a pus-o pe brânci, poziție politică în totul neconvenabilă. A fost împinsă brutal să iasă din scenă. Organele care au comis mazilirea sunt, cum spuneam mai sus și cum au spus-o și alții, în mâna domnului Băsescu.
Speculații, speculații, scenarii la care presa cotizează din greu. Am zis și am închis subiectul. În dimineața asta, nevastă-mea, mai atentă la nuanțele televizate, mi-a amintit o scenă. Liberala Mona Muscă primește, pe o scenă importantă, în fața unei săli arhipline în care se afla și președintele Băsescu, sub luminile reflectoarelor și sub privirile camerelor de luat vederi, un premiu. Nu mai știu cum se chema. Îmi amintesc însă perfect scena. Doamna Muscă stătea în sondaje lipită de statura impunătoare a domnului Băsescu, nu mai înalt decât ea. Primind premiul, aparent ghiduș, răsfățându-se și glumind, doamna Muscă se întoarce către președinte și îi zice: „Norocul dumneavoastră este că nu sunt bărbat”. Altfel, vezi Doamne, ai sflecli-o maestre. Mi-aș așeza mintenaș popoul pe scaunul de la Cotroceni. Președintele a râs, dar nu era râsul lui. Râdea cu mimica, dar ochii i-au rămas metalici. Să i se tragă Monei Muscă mazilirea de la vorbele astea glumețe? „Ești cel mai bun Petre!”, zice Băsescu. Și, când se aștepta mai puțin, hârșt, gâtlejul lui Petre Roman a fost retezat.
Într-un interviu acordat la Bruxelles, liberalul Adrian Cioroianu, răspunzând unei întrebări piezișe legate de președintele Băsescu, răspunde într-o doară: „L-a luat gura pe dinainte”. Cam așa ceva. Cioroianu era cât pe ce să treacă în barca lui Stolojan (vaporul Băsescu), dar în ultima clipă s-a răzgândit. Nenumirea lui la Externe, în totul lipsită de argument, ține de bâzdâcul președintelui. Președintele nu iartă. Președintele își contabilizează inamicii, îi urmărește și trage mortal atunci când prinde o linie de ochire convenabilă.
În legătură cu speculația legată de mazilirea, în curând, a lui Gigi Becali, mă îndoiesc. Gigi Becali este sprijinit să urce până la a fi contracandidatul ideal la următoarele alegeri pentru Traian Băsescu. El va fi ceea ce a fost Corneliu Vadim Tudor pentru Ion Iliescu. Așa a ajuns Ion Iliescu să fie votat chiar și de Doina Cornea. Becali e cârja politică a președintelui pentru vremuri de restriște electorală.
