MOLOGHIA(II.) Tot din 1843, funcționa la Mologhia și o școală cu 6 clase.
În 1890, comuna Mologhia avea 4.985 locuitori, primar fiind Ioan Verbovschi. Comună mare, în bună parte orășel, Mologhia avea 5 învățători, pe Grigorie Aurite, Eugen Vogel, Autonom Hapenciuc, Aurora Aurite și pe Iosif Zawichowski, doi preoți, pe Vasile Mandicevschi și pe Samuil Sauciuc, cantor bisericesc fiind Dimitrie Levițchi.
O colectă pentru Internatul din Suceava, făcută de preotul din Mologhia, Samuil SAUCIUC, în primăvara anului 1895, menționează următoarele nume de localnici, „suflete cu îndurare, care au jertfit banii”: primarul Ioan VERBOVSCHI, secretarul comunal Ludvic GEIGER, învățătoarea Aurora AURITE, învățătorul superior Grigorie AURITE, învățătorul Andrei SLAPENCIUC, Simion alui Teodor CIOLAC, Ioan ROPCEAN, Ioan PEPELEA, Mihai MUNTEAN, Simion IFTODI, Nicolai IFTODI, Ioan IFTODI, Mihai CHIȘPAN, George FIALCOVSCHI, George STRÂMBU și Ioan PAVEL.
Însoțirea raiffeisiană s-a înființat în 9 noiembrie 1902, cu președintele Nicon Tomiuc, directorul Vasile Prelipcean, vicedirectorul Adrian Andronic și vistiernicul Grigori Aurite.
MOSORIUCA. Satul de pe malul drept al Nistrului, acolo unde Nistru face o buclă strânsă, închisă parcă de satele megieșe, Mitcău și Samușin, s-a numit, din 1642, când este menționat drept „săliștea zisă Toporucivca, pe malul Nistrului, între Onut și Mitcău”, pe „Drumul cel vechi” și pe „Troian”, Toporuciuca, fiind menționat, în 1742, drept „Toporăuciucul pe Nistru, sat întreg, care acum se cheamă Mosoriuca”.
Recensământul lui Rumeanțev, din 1772-1773, înregistrează la Mosoriuca, moșie a lui Ioniță POTLOG și a lui Manoli POTLOG, „41 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ștefan, 1 dascăl, Iacob, 2 mazili, Ioniță și Manole POTLOG, 4 argați, doi ai lui Ioniță POTLOG, Fedor pânzar și Nechita rusul, 2 ai lui Manole POTLOG, Ivan rusul și Vasile cioban, 3 jidovi, Moșco, Struli și Oron, 2 țigani, Tănasă hărari și Ion scripcar, și 28 birnici, adică: Vasili PTHIRNIAK, Necolai COMISAR, Ivan velnicer, Alecsa scripcar, Mihai POPOVICI, Ion sin LUPUL, Iacob BABIUC, Ion sin BABIUCU, Ignat HRIHORCIUK, Hrihor pânzar, Ivan TRUFIN, Vasili sin TRUFIN, Marco pânzarul, Vasili VICLICU, Ilaș POPOVICI, Ștefan CIURTITA, Iurii BURDENI, Ivan vătăman, Mihălaș sin TĂNASĂ, Ivan CONDRE, Lupașco muntianul, Enachii sin MIHĂLAȘ, Ion sin muntian, Grigoraș MACIULENKO, Ștefan sin POSTOLACHI, Fodor LEHUN, Vasile LEHUN și Machii sin LEHUN.
În 1774, Mosoriuca avea 45 familii de țărani ruteni, iar în 1784, 72 familii.
În 24 iunie 1795, a șasea parte din satul Mosoriuca aparținea lui Mihalachi Giurgiuvan, care o lăsa prin testament, soției lui, Maria, fata lui Ioniță Potlog.
În 1843, biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din Mosoriuca, patronată de Ioan de TABORA și slujită de preotul administrator Vasilie DOLINSCHI, avea 339 enoriași. În 1876, biserica avea doar 507 enoriași, patroni fiind Alexander WOJNOWICZ și Ioann von GRECK, ir preot administrator, Nicolai TOTOIESCUL. În 1907, patronatul bisericesc era asigurat de Nicolai și Elena von WOINOVICI, de baronina Valerie SCHENK și de evreii Simson STEINHOLZ și Simson GOLDHIRSCH, biserica beneficiind de un nou locaș, construit între anii 1891-1894, dar serviciile religioase erau asigurate de parohul din Ocna, Tihon HACMAN și de cantorul local, angajat în 1900, Vasile CERNEȚCHI, născut în 1840.
O școală cu o clasă funcționa, la Mosoriuca, din 1873.
În 1890, comuna Mosoriuca avea 556 locuitori, primar fiind Teodor Zahariciuc. Vladimir Hacman era paroh, Emilian Vlad – învățător, iar cantor bisericesc era Anton Hrazdowski.
SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 14, 1876 p. 23, 1907 p. 55
DEȘTEPTAREA, Nr. 3/1895, p. 28
ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 426
SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 29, 1876 p. 88, 1907 p. 88