MOLOGHIA (I). Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Mologhia „105 – toată suma caselor”, însemnând 92 postași, și anume: Roman sin croitor, Vasile sin Andrieș, Ion PREGII, Andrei zet VELIȘKO, Grigoraș sin URSACHE, Andrei ȘOPROVICI, Toader ȚIGĂNAȘ, Ion zet ANTON, Ștefan HMARA, Opre rus, Dumitrașcu sin URSACHI, Dumitrașcu sin GRIGORI, Ion nepot ȚIGĂNAȘ, Petre vătăman, Ostahi sin GAVRIL, Dănilă zet COADĂ, Gavrilă zet DĂMIAN, Pavel MOROZ, Georgie zet MOROZ, Ion MOROZ, Vasile POTGUBINA, Nika sârbul, Gavril CHELBE, Vasile DELIȚOIA, Dănilă lemnar, Georgiță cumnat CHELBII, Prodan MOROZ, Istrate sin IGNĂTESCU, Vasile sin MIRON, Vasile IGNĂTESCU, Lupu sin IGNĂTESCU, Vasile PEPELE, Ion PEPELE, Georgii sin PEPELE, Toader IACOBAN, Gavril PEPELEA, Ursul CIORNEIU, Toma zet CIORNEIU, Toader GĂINĂ, Ion LOTBĂ, Costandin butnar, Costandin nepot CIORNEIU, Vasile vărzar, Grigoraș căpotar, Macoveiu sin PAVĂL, Vasile LEKA, Gavril BENE, Simion sin PAVĂL, Ștefan armean, Ștefan vătăman, Ursul a STRĂTOAII, Ursul TUTUBUOAI, Ivan de la Okop, Ion nepot MOGĂI, Neculaiu DELIȚOIU, Ștefan morar, Gavril nepot BENII, Ștefan cumnat BENII, Foca nepot BENII, Chiriac MOLOCEA, Gavril PUIU, Ifteni nepot BENII, Vasile MOLOCEA, Simion ȚOLIC, Toader brat DĂNILĂ, Nechita nepot lui BĂDRĂGAN, Ioniță sin BĂDRĂGAN, Neculai brat ego, Ștefan nepot lui BĂDRĂGAN, Toader zet BĂDRĂGAN, Vasile ȚURCAN, Tudosii sin babii, Gavril sin babii, Postolachi BĂLAN, Toader sin IVAN, Ion sin PĂTRĂUȚAN, Vasile PĂTRĂUȚAN, Ion BUDACA, Neculaiu OBAR, Simion LOTBĂ, Pătrașcu sin HMARA, Ivan HRISOSOBII, Roman rus, Ștefan zet HUSAR, Hrihor HUSAR, Mateiu zet văcar, Dănilă rus, Mihaiu rus, Ivan RABICI, Ștefan ZAHARIE, Dumitru rotar și Ștefan ciubotar.
În satul Mologhia mai erau un umblător, Ion harabagiu, 2 popi, Ștefan MAGA și Anton MAGA, un dascăl, Andrei, 2 scutelnici, cel al popii Anton MAGA, LUPAȘCU, și cel al popii Ștefan MAGA, Ștefan, 5 văduve, Dochița, Vasâlca, Grăpina, Paraschiva și Corcovina, precum și doi jidovi, Bercul PERIȚ și Moșcu sin Bercul.
Fostul sat Cosmin, numit Mologhia în 1775, avea, împreună cu Ceahor, 2 popi, 133 țărani, 1 umblător, 1 arnăut și 1 baran, populația satului ajungând, în 1784, la 168 familii.
În 1777, exista la Mologhia o sală de cult catolic, transformat în capelă de lemn și sfințită în ajunul Crăciunului.
Primii coloniști germani din Bucovina, proveniți din Ungaria și din Banat, s-au stabilit la Roșia și la Mologhia încă din 1782, ele fiind, conform registrelor cu rezidenți de după anul 1800, cele ale lui Ignaz Exner, Martin Grandl (Krandl), Friedrich Hank, Franz Anton Weckend, Ignaz Wolf și Josef Klein.
În 1791, sosesc din Boemia și se stabilesc la Mologhia, pe locul numit Pustia (înspre Novoselița), unde vor întemeia Franzthal, familiile de agricultori Rieger, Kisslinger, Hornung, Muschig, Neumann, Klein, Hicke din Elveția a venit familia Brodern, iar din Bavaria, familiile Hartmann și Huber. Următorii coloniști germani sosesc în Mologhia, inclusiv prin Roșa, după anul 1800, Friedrich Hank și Theresia Bitay, Johann Rieger, husbandman in Molodia, and Magdalena Dittrich, Molodia Johann Rieger și Magdalena Dittrich, în 1823 în Mologhia„ Peter Huber și Catharina Klepsch, Johann Hirschmüller-Rosch and Marianna Hubert in MolodiaJohann Hirschmüller și Marianna Hubert, în 1824, Franz Anton Weckend și Anna Kunzelmann, Ignaz Wolf și Marianna Flegel, Josef Klein și Josepha Muschik, în 1825.
La sfârșitul lunii iunie a anului 1826, a fost sfințit micul lăcaș din cărămidă al biserici catolice din Molodia, în prezența But in Bukovina there was not a single Roman Catholic parish.
Arhiepiscopului Ankwicz, biserica mare fiind construită, între anii 1881-1885 de patru mari proprietari germani din Mologhia, Georg Kirsch, Georg Klein, Adam Lang și Franz Zimmer, fiind sfințită de Dr. Kornicki în 8 septembrie 1885.
Biserica ortodoxă din Mologhia fusese construită în 1843, din banii Fondului Religionar, patron fiind „Se. K. k. Majestat”, iar preot administrator, Dimitrie SEMACA, al doilea post, presupus de numărul mare al enoriașilor (2.040), fiind vacant. În 1876, biserica avea 3.090 enoriași, paroh fiind Vasile MANDICEVSCHI, iar preot cooperator, Nicolai MITROFANOVICI, și, ulterior, Constantin COCA. În 1907, paroh era protopopul Nicon TOMIUC, născut în 1844, preot din 1868, paroh din 1881, preoți cooperatori fiind Ioan IANOVICI, născut în 1859, preot din 1889, și Ioan VOROBCHIEVICI, născut în 1872, preot din 1901, iar cantor, din 1900, Mihail LESNIUC, născut în 1869.
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 380