Priviți separat, Monica Gabor și Irinel Columbeanu sunt chiar drăguți. Iri este un bătrânel simpatic, dacă ne gândim la cheful lui de viață și la plăcerea de a merge prin discoteci, alături de tineri care ar putea să-i fie copii. Monica Gabor, care ar putea să-i fie copil, e o tânără drăguță, poate chiar frumoasă. Depinde de gusturi. Priviți ca un cuplu, sunt o catastrofă și mie îmi aduc aminte de niște desene animate din vremurile copilăriei mele, Lolek și Bolek. Când Monica își mai pune și tocuri mari, Iri poate să se ascundă liniștit de ploaie sub sânii ei, în timp ce ea îl mângâie tandru pe căpușor. Nu îmi place, sub nici o formă, să ironizez defectele unor oameni, ticurile sau handicapurile. Nu îmi place nici măcar să arăt cu degetul spre vreun cuplu care, în ansamblul lui, este penibil, așa cum sunt Iri și Monica. Asta, atâta timp cât își vede de viața și universul lui. Dar când începi să-ți arăți viața la televizor, atunci, eu unul îmi permit mă enervez. Trec peste faptul că sunt grotești, că induc un ideal bolnav tinerelor fete (modelul „Iri”, un bunicuț bătrân și bogat, a devenit deja un scop un viață pentru multe tinere de liceu). Trec și peste faptul că, în numărul din această săptămână, „Academia Cațavencu” a arătat, cu sublinieri din lege, că reality show – ul de pe B 1 TV trebuia interzis, nu doar mutat de la ora 22:00. Trec peste toate astea. Și mă uit (sunt foarte curios din fire) să văd ce-i cu acest film. Ca ziarist, verifici o știre din trei surse. În acest caz, din trei episoade. Că se plimbă prin Europa (în timpul anului școlar), că își cumpără haine de la magazine de fițe din Paris, că plătesc la o masă 500 de Euro pe trei măsline, e treaba lor și privilegiile omului cu bani. Că au niște discuții tâmpe, de care s-ar rușina și preșcolarii, iar e treaba lor. Atâta pot, atâta fac. Dom’le, dar când am văzut-o cum mănâncă, nu am mai rezistat. De ea, de Monica vorbesc. Începe tacticos și ia în furculiță (numai felul doi i-am văzut mâncând) ceva din farfurie. Un cartof, un crevete, o frunză, ce o fi. Îmbucă cu delicatețe, după care iar înfige, tot tacticos, furculița în chestia aia din farfurie și-i dă și lui Iri, deși farfuria lui e neatinsă. Apoi, după ce ritualul e îndeplinit, începe galopul. Bagă în ea de parcă din spate vine o armată de turci. Își umple gura de parcă de a doua zi începe foametea pe pământ. În timp ce mestecă, furculița cară spre gurița delicată noi și noi provizii. O dată, de două, de trei ori. De mese vorbesc. De trei ori am văzut-o mâncând și de fiecare dată gingași-i obrăjori se umflau, se unduiau, se chinuiau. Era, ca să mă exprim și eu plastic, ca o moară. Dar ca o moară de mare capacitate, în stare perfectă de funcționare. A, să nu uit. Din când în când, cu gurița plină, îi mai dădea câte un pupic dulce lui Iri.
Monica Gabor e din Bacău. Parcă îi și văd pe ardeleni, dobrogeni, bănățeni, dar în special pe olteni spunând: „Uite moldoveanca, flămânda!”. La faza asta, noi ne-am scos, că spunem că suntem bucovineni. Dar când o arată cu degetul franțujii ăia, cum ne mai scoatem? Spun franțujii, probabil, că uite la ăștia, sunt plin de bani dar nu au ce mânca în țara lor. De fapt, să spună ce vor. Nu mă interesează. Tot ce vreau este ca cei de la B 1 TV să scoată, din viitoarele episoade, imaginile cu Monica mâncând. Sau, măcar, la episoadele la care am să mai mă uit eu, să dea cu încetinitorul atunci când mănâncă ea, să pară că halește normal.
