MOKUSATSU

Cititorii au observat că, de când păstoresc această rubrică, am evitat constant să ating ceea ce se numește „sfera politicii”. Sunt destule teme de comentat în eterna și fascinanta Românie fără obligativitatea arborării steagului portocaliu ori albastru, iar însăși menirea condeierului trimite către zone aparținând eternului uman și mai puțin spre politicul efemer și partizan. Tableta de astăzi poate părea că are contingențe cu dispute partinice – impresie falsă; ne interesează în primul rând chestiunile de ordin general, situate deasupra conotațiilor partizane și rămânând valabile pentru orice „actor” din spectrul politic. Mai întâi, să traducem titlul Mokusatsu. Spre sfârșitul celui de al doilea război mondial, când americanii și-au desăvârșit armamentul atomic (astăzi îi spunem „de distrugere în masă”’), japonezii au primit, de la Washington, un avertisment-ultimatum ce atrăgea atenția asupra eventualității utilizării noii și teribilei arme. În finalul scrisorii se cerea capitularea necondiționată. Ceea ce, pentru militarismul orgolios și fanatic al japonezilor, inventatori ai „bombei” kamikaze, era de neconceput. Casa regală și guvernul de la Tokyo au decis ca avertismentul american să fie „.mokusatsu” – adică, trecut cu vederea, ignorat. Nu-l luăm în seamă, nu există, nu răspundem. Consecințele se cunosc. Ei bine, fenomenul „mokusatsu” s-a cuibărit și la noi: sumedenie de sesizări îndreptățite și purtătoare de consecințe, cărora, în mod normal, ar trebui să li se dea curs, au fost „mokusatsu” prin… acordul ambelor părți. „Pro Democrația” a demonstrat că mai bine de 50% din fondurile ajunse în pușculița partidelor la ceasul campaniei electorale au proveniență de nejustificat. Fapt penal! În alte țări s-a lăsat cu demisii la vârf și scandaluri imense. La noi, s-au început investigațiile și, repede, totul s-a stins. Câtă vreme sesizarea acuza în mod egal toate formațiunile politice, a fost pitită sub preș: mokusatsu! Din ancheta privind fraudarea alegerilor, ce s-a ales? Nimic. Liniște și pace. Apoi: Constituția interzice modificarea structurilor statale prin ordonanțe de urgență. Dl. Scheele a protestat ferm în 2002 și a cerut imperios respectarea legii fundamentale. În 2006, același Scheele tace chitic; revenirea la o lege ar întârzia lupta împotriva corupției. Până și PSD, cel care a arătat cu degetul încălcarea Constituției, a decis să voteze ordonanța DNA. Culmea ar fi ca tot PSD să sesizeze, după aceea, Curtea Constituțională! Vorba lui Baranga: a acționat „interesul general”, așa că ordonanța va fi votată, caragialian, „curat constituțional”. În rest, mokusatsu! Ce nu convine, nu există! Așa și cu CEC-ul: conform legii 66/96, a trecut din proprietatea publică a statului (care, potrivit Constituției, nu poate fi înstrăinată!) în proprietatea privată a aceluiași stat. Iar acum se pune la cale privatizarea CEC-ului! Cum să se privatizeze o proprietate… privată? Și din nou, liniște: mokusatsu. Se va face. Prevalează interesul general! Multe voci autorizate au pus întrebări referitoare nu la legitimitatea și necesitatea funcționării Societății Civile, ci la reprezentativitatea structurilor „la vârf”. Cine, cum și de ce poate fi considerat autorizat să vorbească în numele Societății? Tăcere. Nici cu definiția nu ne-am dumirit până la capăt, fiindcă aceea propusă de Andrei Pleșu („suma cetățenilor responsabili”) ar sugera că din Societatea Civilă facem parte mai toți și, în numele nostru, vorbesc doar câțiva auto-desemnați. Vom fi cu adevărat europeni atunci când vom învăța că legea-i lege, iar „interesul general” fără gir parlamentar e-un subterfugiu adiind a dictatură. Chichiță poate fi considerată mai degrabă sesizarea noastră potrivit căreia dl. Copos, născut în 1955, nu poate fi președinte fondator al Clubului „Rapid”, fondat în 1923 de grivițenii Covaci, Grigoriu și Ginger. Dintre toate ziarele cărora m-am adresat („Pro sport”, „Gazeta sporturilor”, „Gândul”) numai „Monitorul de Suceava” a cutezat să publice semnalarea enormității. De ce să fie deranjat Copos cu astfel de fleacuri? Prea multe interese se-nvârt și-n jurul Clubului „Rapid”, și a Loteriei Naționale, dar (mai ales) a Guvernului. Așa că dl. Copos rămâne… fondator! în rest, mokusatsu.