Modul de prezentare a agresiunii din Italia, scânteia pentru un butoi cu pulbere

Modul de prezentare a agresiunii din Italia având ca posibil autor un român de etnie romă reflectă, de fapt, o imagine veche a românilor în străinătate, incidentul fiind scânteia care a aruncat în aer butoiul cu pulbere pe care stăteau deja conaționalii noștri, prezumați a fi vinovați în masă.
Situația generată de agresiunea din Italia trimite însă automat la legislația europeană care promovează respectarea drepturilor omului, respectiv la un proces echitabil și la prezumția de nevinovăție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, ca garant al respectării acestor drepturi la nivel internațional, a condamnat în numeroase rânduri, nu numai România, pentru încălcarea articolului 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților, referitor la un proces echitabil, la prezumția de nevinovăție și la drepturile acuzatului.
Punctul 2 al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită”.
Aceste drepturi recunoscute de Convenția Europeană trebuie exercitate și asigurate „fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”, potrivit articolului 14.
O simplă trecere în revistă a acestor prevederi – fără a fi necesară o cunoaștere aprofundată a cunoștințelor de drept – vine în contradicție cu intensa mediatizare a cazului din Italia în care autorul, indicat în special de mass-media și mai puțin de autoritățile italiene, este un român de etnie romă. O poziție mai radicală au avut doar primarul Romei, Walter Veltroni, și cei ai dreptei naționaliste italiene.
Dar, prezumția de nevinovăție, încălcată brutal în cazul presupusului agresor, se răsfrânge asupra întregii comunități române.
Arătând cu degetul asupra lui Nicolae Romulus Mailat – românul acuzat de violarea și uciderea italiencei – media arată cu degetul asupra întregii comunități române, iar autoritățile, din diverse motive – de securitate, electorale sau politice – au decis urgentarea măsurilor luate împotriva românilor, mergând până la expulzare. De fapt, autoritățile italiene intenționau de mai mult timp să ia măsuri ținând cont de infracționalitatea în creștere, statisticile poliției arătând că românii ocupă primul loc între străini. În plus, au mai fost și alte cazuri, cum a fost cel al italiencei violate pe treptele unei biserici sau al femeii care a murit după ce a fost înțepată în ochi cu o umbrelă. Dar așteptarea italienilor față de autoritățile din țara lor a ajuns acum la limită, iar în urma mediatizării cazului au fost adoptate măsuri rapide, lăsând pe planul doi drepturile omului.
Fapta lui Mailat rămâne – ca și celelalte ale infractorilor români din Italia – una reprobabilă și de natură a oripila simțul civic și moral al oricărui cetățean, indiferent de etnie. Subiectivismul prezentării acestei situații a pus, însă, stigmatul asupra întregii comunități de români prezenți în Italia. Și mulți nu merită așa ceva.
Anatema aruncată asupra comunității de români din această țară este clară. Imaginile cu români care locuiesc în corturi la periferia orașelor italiene, informațiile publicate în mass-media referitoare la românii care comit infracțiuni în această țară par a fi butoiul cu pulbere care a avut nevoie doar de o scânteie: cazul Mailat-Giovanna Reggiani.
Valorile Uniunii Europene și drepturile universale ale omului nu trebuie însă ignorate.