„Modelul” Șerșeniuc

Adrian Thiel (Șerșeniuc) a ajuns, săptămâna trecută, în beciurile Poliției. De ani de zile, sucevenii se întreabă când va reuși să-i vină Poliția de hac lui Șerșeniuc. Au ajuns legendă ieșirile lui violente, pentru lucruri de nimic, cum ar fi faptul că i s-a părut că te uiți urât la el sau că îți permiți să-l claxonezi în trafic. Știindu-i faima, nici un sucevean nu a avut curaj să depună plângere la Poliție pentru astfel de „nimicuri”. Poliția i-a venit în cele din urmă de hac, dar nu pentru nimicuri de genul celor menționate mai sus, ci pentru infracțiuni grave, cum ar fi trafic de minori și constituire (sprijinire) de grup organizat în vederea comiterii de infracțiuni. Mai pe românește, Șerșeniuc și gașca lui racolau minori și tineri, pe care îi transportau în Germania sau Austria, unde îi obligau să comită furturi din depozite, magazine și locuințe particulare. Evident că foarte mulți suceveni au salutat arestarea lui Șerșeniuc, arestare care, pentru mulți, este sinonimă cu un dram de liniște în plus. Ceea ce m-a surprins, însă, este faptul că mulți tineri și-au manifestat indignarea față de arestarea lui Șerșeniuc. Pe site-ul nostru, au fost postate o grămadă de comentarii vulgare (din acest motiv au și fost șterse) la adresa polițiștilor, a ziariștilor care au scris articole despre acest subiect sau chiar a celor care, tot pe site, salutau acțiunea oamenilor legii. Comentariile vulgare erau, după limbaj și atitudine, ale unor tineri, care își manifestau disprețul față de toți ce-i care-l criticau pe Șerșeniuc, dar și convingerea că acesta și cei din gașca lui vor rămâne „cei mai tari” din Suceava și că nimeni nu are ce să le facă. Cum spuneam, au fost foarte multe comentarii de acest gen. Îngrijorător. Îngrijorător pentru că, după cum se poate constata, Șerșeniuc a ajuns un model pentru o mulțime de tineri din Suceava. Vorbeam săptămâna trecută despre lipsa de respect a elevilor față de profesori, de indiferența foarte multor tineri fața de școală și carte. Sunt tineri pentru care Șerșeniuc este un model. Nu-ți trebuie școală ca să poți avea un BMW decapotabil, cu care să înnebunești gagicile slabe de înger. Nu-ți trebuie școală ca „să te spargi în figuri” prin baruri și discoteci. Asta văd tinerii. Văd o mână de șmecheri, care au terminat liceul cu chiu cu vai (dacă l-au terminat), dar se plimbă în mașini „bengoase” și învârt bani la care doar visează un „fraier” care a terminat de câțiva ani o facultate. Subiectul nu e nou. E vechi de vreo 10 – 12 ani. Tinerii români nu prea au modele. Și nici nu prea au de unde să le ia. La televiziuni sunt mediatizați tot felul de indivizi, de la Vali Vijelie la Gigi Becali, la poziția și situația cărora visează altă armată de tineri. Ziarele rămân pe tarabe dacă nu au niște titluri șocante, dacă nu scot în față o fărădelege sau un fapt senzațional. Un om de cultură nu face audiență, un articol pozitiv nu vinde ziarul. Asta e societatea noastră. Asta e societatea pe care am creat-o. Nu neapărat noi, adică eu, sau tu, cititorule. După Revoluție, a existat la noi un „teren” virgin, în care se puteau impune curente, atitudini. Și, din păcate, nu s-au impus chiar cele mai bune. Corneliu Coposu a ajuns să fie apreciat, chiar de către adversarii politici, de abia după ce a murit. Cât era în viață, era înjurat și blamat. Mai recent, Laura Stoica, un caracter și o voce de excepție, nu încăpea în programele televiziunilor din cauza superstarurilor maneliste. Pe principalele posturi private de televiziune nu există seară fără un film cu o cafteală de poveste, cu doi – trei morți și pereții plini de sânge. Și atunci, cum să nu ajungă unul ca Șerșeniuc un model pentru o parte dintre tinerii de astăzi?