Lucruri care ar putea părea hazlii, dacă n-ai fi parior, se întâmplă uneori pe dreptunghiul verde. Dacă aruncăm o privire peste gardul vecinilor unguri, vedem că titlul s-a dat deja unei echipe, să-i zicem simplu Gyor, că tot ne sună familiar. Ei bine, echipa asta a avut meci acasă cu una de pe la mijlocul clasamentului, cu care chiar n-are rost să ne încărcăm memoria. Nu era genul de meci la care să te arunci cu capul înainte, mulți dintre ăștia cu titlul în buzunar tind s-o lase mai moale, așa că surpriza ar fi putut deja să nu se mai numească așa în cazul unei isprăvi a oaspeților. Dar dacă scorul e 3-4, după 3-0 la pauză? Cel mai curat gând ar fi acela că au și alții “forestele” lor… Mai la vest, în Franța, Sochaux a fost condusă cu 3-0 la Lille până în ultimele 10 minute. De data asta, “Foresta” franțuzească n-a reușit decât un modest 3-3!
Dacă am lua la bani mărunți fotbalul exotic, am găsi în fiecare etapă, așa cum am găsit și în etapa care se încheie azi, multe meciuri cu întorsături ciudate, ca să nu le spunem dubioase, între pauză și final. Că e vorba despre Coreea de Sud sau Japonia, că e vorba despre Mexic sau Argentina, inclusiv diviziile secunde, se-nțelege, lucrurile cu pricina nu lipsesc aproape niciodată. Sigur, am văzut cu toții partide ca faimoasa finală de Liga Campionilor din 1999, Manchester United – Bayern Muenchen, sau chiar recentul sfert de finală dintre Malaga și Borussia Dortmund, în care fotbalul a bătut orice scenariu, dar e greu de crezut că în lumea pariurilor nu există băieți deștepți care să nu aibă ochi de văzut și concluzii de tras. Până și în Germania a existat un arbitru care devenise un fel de persoană fizică autorizată, trăgea singur sforile ca să-i iasă rezultatele dorite de el. Păi ăsta chiar merita circumstanțe atenuante. Imaginați-vă că sunteți arbitru și vă propuneți să iasă 3-1 pentru gazde, fără ca vreun jucător de pe teren să fie la curent cu așa ceva! Abia atunci s-ar putea vorbi despre arta arbitrajului…
