Modele de viață milostivă

Să privim cu ochii noștri sufletești chipurile femeilor mironosițe, din evanghelia care s-a citit ieri În bisericile ortodoxe. Ce inimi credincioase trebuie să fi avut aceste mironosițe, și ca ele toate celelalte femei! Ce fețe neprefăcute! Ce viață cinstită! Ce îmbrăcăminte cuviincioasă! Ce vorbă smerită, blândă și duhovnicească! Ce putere de muncă! Ce dorință de a sluji Domnului cu toată casa și averea lor! Ce curaj de a-L urma și ce voință de a-L vesti! În cei două mii de ani de viață creștină, exemplul femeilor mironosițe a fost urmat de milioane de alte femei, marea majoritate rămase în anonimat, iar puține la număr trecute în calendarul sfințeniei creștine. Marii Părinți și dascăli ai Bisericii își datorează, în cea mai mare măsură, evlavia și formația religios-morală mamelor lor, care au fost exemple vii de credință și de trăire a învățăturii creștine. Soții de voievozi români care au ctitorit Să ne gândim la Antuza, mama Sf. Ioan Gură de Aur, care a rămas văduvă la douăzeci de ani și nu s-a mai căsătorit, ci s-a dedicat creșterii fiului ei, la Monica, mama Fericitului Augustin, care s-a rugat timp de optsprezece ani pentru reîntoarcerea la Hristos a fiului ei ajuns pe căile pierzaniei; să ne amintim de Nona, mama Sf. Grigorie Teologul, de Emilia, mama Sf. Vasile cel Mare și de atâtea și atâtea femei, care își dorm somnul de veci împăcate că au contribuit la întărirea vieții de familie, la creșterea copiilor lor în duhul Evangheliei, la întărirea dragostei între oameni și la schimbarea climatului spiritual al vremii lor. Avem multe exemple de femei virtuoase și din trecutul poporului nostru: soții de voievozi români care au ctitorit – alături de soții lor -, biserici și mănăstiri care ne-au rămas ca sfântă moștenire până astăzi. Mi-aș îngădui să prezint doar trei exemple semnificative.
Soția lui Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești, mamă a unsprezece copii, a avut durerea să asiste la decapitarea soțului și a celor patru feciori, din dispoziția turcilor, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, din anul 1714, din pricină că au refuzat să părăsească credința creștinilor și să se turcească, prin îmbrățișarea religiei islamice; Oltea, mama lui Ștefan cel Mare și Teofana, mama lui Mihai Viteazul.
Femeia – mamă În al doilea rând, pentru copii, femeia este mamă. Ea poate fi numită pe drept cuvânt, mama neamului omenesc, pentru că numai datorită ei se perpetuează ființa umană; ea izvorăște viață din viața ei, aduce în lume o ființă nouă, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Ea hrănește pruncul, de la ea învață acesta primul zâmbet și primul cuvânt, acela de mamă. Ea sădește și dezvoltă în copil respectul față de semeni, dragostea de muncă și de țară, cinstea, cultul datoriei împlinite, conturându-i personalitatea și formând omul matur de mai târziu, pe care se va rezema, ca pe niște stâlpi de nădejde, Biserica și națiunea.
Ca și odinioară Mariei Magdalena, Iisus spune tuturor femeilor creștine: “Mergeți și vestiți fraților mei, adică tuturor oamenilor, învierea!” Fă, Doamne, ca nici una din mamele noastre creștine să nu rămână indiferente la chemarea Ta! Nici una să nu rămână nehotărâtă, mai ales astăzi, într-această lume de păcate și fărădelege, în lucrarea ei de salvare de vieți și suflete. Ci fiecare mamă să audă glasul Domnului Iisus: “Lăsați copiii să vină la Mine!” și să răspundă la această sfântă chemare cum au răspuns mironosițele femei și toate mamele creștine, spre slava Ta, Doamne, și spre mântuirea noastră, a copiilor noștri și a neamului nostru! Amin.
(Autor: pr. Ion Cârciuleanu, ADMD.info, sursa: www.predici.cnet.ro)