În general, felul în care te îmbraci este considerat o problemă personală. Mulți spun: e treaba mea cum mă îmbrac! În realitate, atunci când trăim în societate felul în care ne îmbrăcăm nu ne privește doar pe noi, pentru că el îi afectează și pe cei din jurul nostru. Câtă importanță trebuie să acorde creștinul felului în care se îmbracă?
Comunicăm și ne transformăm prin ceea ce purtăm
Rolul îmbrăcămintei a fost studiat foarte mult de-a lungul timpului, iar în ultima vreme s-a creat o adevărată filozofie de folosire a stilului vestimentar mai ales în domeniul profesional, multe companii având reguli stricte în acest sens. S-a constatat că înfățișarea exterioară descoperă nu doar nivelul social, economic sau educațional, ci vorbește și despre caracterul persoanei. De aceea stilul vestimentar poate fi folosit pentru a transmite ceva anume. În plus, felul în care ne îmbrăcăm nu îi influențează doar pe cei cu care ne întâlnim, ci și pe noi înșine, pentru că într-o mare măsură devenim ceea ce purtăm, adică felul în care ne îmbrăcăm ne influențează comportamentul.
Hainele poartă întotdeauna un mesaj
Vestimentația este deci o problemă serioasă, chiar dacă mulți consideră că important este „ce avem în suflet, nu exteriorul”. Această atitudine duce la extreme:
– fie de exemplu ne îmbrăcăm strălucitor, arătând o grijă excesivă pentru trup și podoabe, considerând că putem fi curați și smeriți în ciuda acestora,
– fie ne îmbrăcăm neglijent și chiar murdar, ceea ce arată o lipsă de respect pentru ceilalți și pentru trupul pe care ni l-a dat Dumnezeu.
De ce ne îmbrăcăm într-un anume fel? „Conștient sau inconștient, spune William Thourlby – un recunoscut consilier în îmbrăcăminte, hainele pe care le purtăm descoperă niște lucruri pe care vrem ca lumea să le creadă despre noi înșine.” Ne îmbrăcăm deci pentru alții mai mult decât pentru noi înșine.
Unii se îmbracă pentru a-și arăta hainele frumoase, alții se îmbracă extrem de simplu pentru că vor să convingă lumea despre smerenia lor. Și unii și alții suferă de mândrie. Apoi, dacă problemele noastre sufletești ne determină să căutăm cu orice preț acceptarea societății, ne vom îmbrăca cum ne dictează aceasta, pentru a plăcea și a fi acceptați de ceilalți. Uităm cu totul ce ne spune Dumnezeu despre aspectul exterior.
Criteriile vestimentare ale creștinului
Din sfaturile pe care le găsim în Scriptură sau în scrierile Sfinților Părinți, putem sintetiza că înfățișarea noastră trebuie să fie îngrijită, ordonată, potrivită, astfel încât nimeni să nu fie tulburat de ea. Criteriile după care ar trebui să se orienteze creștinul în alegerea îmbrăcămintei sunt:
1. modest
Modestia înseamnă lipsa opulenței, a exagerărilor, a grijii excesive pentru anumite aspecte (bijuterii, cosmetice, coafuri, accesorii etc.).
2. decent
Acest aspect se referă în mod special la femeie, din cauza puterii pe care o are aceasta de a influența prin vizual. Cum poate o femeie creștină să arate respect față de Dumnezeu, față de oameni și față de sine prin îmbrăcămintea sa? Îmbrăcându-se cu decență, cu sensibilitate, fără a cauza rușine sau stânjeneală lui Dumnezeu sau oamenilor care o privesc. Intervin aici două probleme:
– în dorința de a câștiga atenția și iubirea bărbatului, femeia crede că îmbrăcându-se după cerințele modei, impresionând cu fizicul ei, va reuși acest lucru. Uită că nu face decât să se auto-transforme într-un obiect; foarte râvnit, ce-i drept, dar aruncat după utilizare.
Îmbrăcarea după modă ne aruncă de multe ori în abisuri periculoase, pentru că moda are o filozofie perversă. Mary Quant, designerul care a inventat fusta mini, spunea că scopul ei ca și creatoare de modă este de „a îmbrăca pe femei astfel încât bărbații să fie provocați să le strângă în brațe”. La întrebarea „Care este scopul modei?”, răspunsul ei a fost prompt: „sexul”. Să ținem deci cont, înainte de a reduce din lungimea fustelor și de a coborî talia pantalonilor, că scopul modei este de a-și vinde produsele prin exploatarea puternică a pornirilor biologice, prin expunerea unor haine care hrănesc mândria și apetitul sexual.
– de multe ori adolescentele și tinerele nu cunosc îndeajuns psihologia masculină și faptul că bărbatul, spre diferență de femeie, este excitat prin simțul văzului. De aceea hainele mulate, ca să nu mai vorbim de cele care lasă descoperită o mare parte a corpului, sunt o adevărată provocare pentru el și are nevoie de o mare tărie sufletească pentru a nu fi tulburat. Iar Hristos ne spune clar: „oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui.” Sigur că nu suntem vinovate pentru mizeria mintală de care poate suferi un bărbat, însă să nu uităm nici că suntem răspunzătoare pentru adulterele cauzate de ceea ce purtăm și cât arătăm.
Cele două criterii nu exclud deci curăția, îngrijirea și eleganța (în sensul ei de bun gust și grație). Femeia creștină este chemată să se îmbrace modest nu pentru a fi mai puțin atractivă, ci pentru a păstra și proteja ceva ce este fragil și care poate fi ușor pierdut: intimitatea destinată soțului ei. A te îmbrăca modest și decent înseamnă că hainele vor acoperi în mod suficient corpul, astfel ca alții să nu fie stânjeniți sau ispitiți.
O problemă de convingere
Deși aspectul exterior este extrem de important, trebuie să avem grijă să nu cădem în altă capcană, aceea de a aplica celorlalți cu forța anumite criterii. Sunt mulți care încearcă să corecteze mereu viața altora atacând ceea ce ei consideră că sunt obiceiuri rele. Să nu uităm că în drumul nostru pe Cale ne aflăm pe diferite trepte de înțelegere. Iar schimbarea stilului vestimentar este o consecință a convertirii sufletului de către iubirea lui Dumnezeu, nicidecum o cauză sau un început.
Dacă ne dorim să fim creștini nu doar cu numele, și să trăim fiecare clipă în prezența lui Dumnezeu, înfățișarea exterioară va fi un martor tăcut și fidel al identității noastre creștine. Ea va transmite lumii că noi trăim pentru a-L slăvi pe Dumnezeu și nu pe noi înșine.
(Natalia Corlean, sursa: http://apostolatintarafagarasului.blogspot.com)
