Câțiva inimoși și multă pasiune sunt secretele mocăniței de la Moldovița. Chiar dacă are 50 de clienți sau numai cinci, micul trenuleț se pune în mișcare de două ori în fiecare zi de sâmbătă și duminică. „Vinovat” pentru această nebunie este un austriac, Georg Hocevar, și doi săteni din Moldovița care pun în mișcare mocănița și au grijă ca locomotivele și vagoanele să se mențină în stare perfectă de funcționare. O cursă costă 10 lei și durează aproximativ o oră și jumătate, în funcție de obstacolele de pe parcurs.
Vagoane cu bușteni și opriri pe traseu, cererile turiștilor
Orele de plecare sunt 12.00 și 15.00, dar nimic nu este bătut în cuie, și clienții întârziați sunt așteptați cu răbdare de mecanicul Ioan Popescu și „nașul” Dumitru Clitnovici.
„Uneori nu-i nici un câștig, mai ales dacă avem doar câțiva clienți. Decât să oprim locomotiva cu aburi preferăm să mergem așa, în pierdere”, a spus Ioan Popescu. Clienții sunt atât din țară, cât și din străinătate, iar oamenii care au grijă de mocăniță sunt pregătiți pentru orice fel de cerere.
„Turiștii, în special cei din străinătate, vor să vadă cum cărăm bușteni, așa că avem un vagon pregătit în acest sens. Mai avem și platforme descoperite, dar și vagoane acoperite. Opririle de pe traseu sunt ceva obișnuit, iar uneori am dat trenul înapoi pentru ca turiștii să se poată fotografia”, a dezvăluit mecanicul mocăniței.
Dacă la redeschiderea de acum câțiva ani a traseului, mocănița circula doar pe o distanță de 3,6 km dus și tot atâta întors, acum turiștii sunt plimbați pe aproape șapte km. Mare parte din investiție a fost făcută pe banii austriacului, dar și Primăria Moldovița a dat dovadă de înțelegere și a sprijinit proiectul.
„Din cauza inundațiilor e un an prost, cu turiști puțini. Dacă nu ar fi entuziasmul austriacului, mocănița nu ar circula”, crede Dumitru Clitnovici.
Cursă cu obstacole neprevăzute
O plimbare cu mocănița de la Moldovița îți oferă ceea ce în străinătate nici nu poate fi gândit. Locomotiva construită în 1917 la Munchen oprește din loc în loc din diverse motive. Prima oprire a fost în zona ruptă de apele râului Moldovița în urmă cu aproape două luni. Mecanicul a „aprovizionat” cu nisip, iar micul trenuleț a plecat mai departe. După câteva sute de metri, o nouă oprire. Șinele sunt ridicate, iar mecanicul se teme ca vagonul să nu sară direct pe pământ. Cu câteva răngi și un pic de efort, situația se rezolvă. După aproape 45 de minute, ajungem la capătul traseului. Curioșii se adună în jurul locomotivei care pufăie, copiii se fotografiază în cabina mecanicului, iar responsabilii fac ceea ce trebuie pentru întoarcere. Se pleacă din loc și se ajunge din nou la șinele ridicate, cel mai probabil de traficul greu cu mașini încărcate cu bușteni de pe șoseaua care se prelinge alături de calea de fier. O nouă oprire și mecanicul decide să dezlege vagonul. Locomotiva trece ușor peste obstacol, iar vagonul este împins de mecanic și „nașul de tren”. Se cuplează vagonul, iar locomotiva pleacă. Nu face decât câțiva metri, pentru că din urmă vin fugind doi bătrânei un pic prea veseli. Urcă și ei în vagon, dar plimbarea lor se termină mai repede decât și-ar fi dorit, după ce fiul unuia dintre ei îi cere mecanicului să oprească locomotiva și insistă pe lângă bătrâni să coboare. Trenulețul se pune din nou în mișcare, dar până la capătul cursei mai face o oprire. Un localnic a uitat poarta deschisă, iar mecanicul frânează mocănița și face „pârtie”.
Turiștii, îndrăgostiți de arhaismul zonei
Plimbarea cu mocănița este un prilej de întoarcere în timp. Cel puțin așa cred turiștii care ajung la Moldovița. „Ca peisaj e splendid, iar zona arhaică are un aer aparte din mocăniță. Am fost și în Austria cu mocănița, dar este o mare diferență față de ceea ce e aici”, a mărturisit Alexandru Lupașcu, un turist venit din Iași. Bărbatul crede că o promovare mai serioasă a acestui mijloc de transport și agrement ar fi benefică pentru întreaga zonă. Plimbările cu mocănița se pot face până în toamnă, mai exact până pe 3 octombrie, când este programată ultima cursă.
