Celebrul tren cu vagoane de epocă de la Moldovița a circulat, în perioada 1-3 mai, pe o linie ferată îngustă în lungime de 4 kilometri și a fost tras de o locomotivă fabricată în anul 1917. De la ora 9, din două în două ore trenul a plecat din gara improvizată lângă gaterul din Moldovița, acolo unde a transportat bușteni până în anul 2000. A mers încet, gâfâind și pufăind a osteneală, din când în când smucindu-se, sau legănându-se alene pe șine, în același ritm ca și în urmă cu 50 de ani. Cei 8 kilometri de traseu dus – întors au fost parcurși într-o oră și jumătate, aproximativ 20 de minute durând manevrele de schimbare a locomotivei la capăt de linie. Pentru că traseul se oprește în zona unde apele au „măturat” anul trecut atât calea ferată, cât și drumul spre Argel, schimbarea locomotivei se face prin împingerea vagoanelor, cei mai dornici voluntari fiind copiii.
Astăzi, aparițiile mocăniței cu șuieratul ca odinioară sunt foarte rare, oameni din țară, dar și localnici venind cu mic cu mare s-o revadă în cele trei zile. Dacă în prima zi mocănița a circulat doar cu două vagoane, unul de clasă și unul restaurant, sâmbătă și duminică au mai fost atașate încă două vagoane pentru a putea face față numărului foarte mare de călători.
Pe viitor proprietarii mocăniței intenționează să pună în circulație trenul în fiecare duminică.
Pufăitul mocăniței a atras peste o mie de turiști O femeie din Bacău, care a aflat din presă de mocănița de la Moldovița și a venit special să facă o plimbare, ne-a mărturisit că „nu ni s-au cerut bani, dar am dat din plăcere, pentru a se reface linia. Este ceva superb, o să le spunem la toți cu care ne întâlnim despre această mocăniță, pentru că este ceva splendid”.
Alte familii din Focșani și București, aflate în Bucovina pentru a petrece zilele libere de la începutul lunii mai, au aflat de la televizor de existența mocăniței și au venit special să facă o plimbare cu aceasta.
Turiștii s-au plâns de lipsa indicatoarelor din intersecții spre localitățile cu monumente istorice, mănăstiri sau alte mijloace de agrement.
„Am tot căutat unde este mocănița, am întrebat un polițist, am întrebat un sătean, și am ajuns aici după ce am văzut un muzeu inedit de ouă încondeiate al doamnei Lucia Condrea. Sunt multe obiective frumoase care nu sunt promovate, nu sunt semnalizate corespunzător, motiv pentru care este greu de ajuns la ele. Din întâmplare, căutam mocănița și am dat de muzeu, pentru că am intrat pe o uliță și nu aveam unde să întorc mașina. Cel mai important lucru este inițiativa oamenilor care au pus mână de la mână să repare o parte din calea distrusă de inundații, pentru ca pe 1, 2 și 3 mai să se poată face plimbări cu mocănița. Este absolut superb. Nu este nici o diferență între Tirolul din Austria și Bucovina Românească. Doar de promovare”, ne-au declarat turiștii din București.
„Nașul” și doi mecanici, personalul de deservire a mocăniței Dumitru Clitnovici, „nașul” trenului și cei doi mecanici ai locomotivei „Krauss”, au fost persoanele asaltate cu mii de întrebări din partea turiștilor despre acest tren, iar zeci de copii au devenit cei mai buni prieteni ai domnul Popescu, unul dintre mecanici, pentru că i-a primit în locomotivă pe timpul călătoriei. „Fiecare achită după posibilități. Oamenii din zonă nu prea dau nimic, turiștii dau. Nu este stabilit un preț, ceea ce dă fiecare este o donație voluntară pentru reparații și extinderea liniei de cale ferată îngustă”, ne-a spus Dumitru Clitnovici.
Cât despre cei doi mecanici, „doi meșteri mari” ai unei meserii de-acum uitate, sunt singurii care mai știu să-i strunească, să-i mânuiască mecanismele învechite și s-o vindece când apare vreun beteșug pe locomotiva „născută odată cu părinții” lor.
Peste o sută de ani de istorie feroviară la Moldovița Lui Georg Hocevar, austriacul care este administratorul unei firme specializate în cale ferată îngustă din Brad, i se datorează calea ferată îngustă și turismul feroviar din Moldovița. Calea ferată îngustă și mocănița de la Moldovița au o istorie de peste o sută de ani.
În anii 1888-1889, germanul Louis Ortlieb din München, proprietar de gater, a construit și pus în funcțiune la Moldovița prima cale ferată forestieră. În anul 1902, această cale ferată, folosită la transportul buștenilor, avea lungimea de 23,9 km și se întindea de la Moldovița la Roșoșa, în 1957 erau patru locomotive cu aburi care trăgeau vagoanele cu lemn, iar în 1987 linia ferată îngustă de la Moldovița era cea mai lungă din țară, având o sută de kilometri.
„Cea mai mare extindere a fost în 1987, când linia îngustă a avut o sută de kilometri, ajungea până la capătul pădurii, iar pe fiecare pârâu erau ramificații. După 1990 a dispărut totul, s-a desființat, s-a împărțit în tot felul de linii secundare și, din 2005, când am început noi să reabilităm traseul turistic aici în Moldovița, am putut să reabilităm 3,6 kilometri. Practic sunt posibilități de extindere până la aproape 15 kilometri. Trebuie bani, trebuie putere, trebuie voință. Posibilitate de extindere există și în jos, spre Vatra Moldoviței, spre Mănăstirea Moldovița și în sus, spre păstrăvăria de la Argel. Aceasta este ținta noastră pentru viitor”, a precizat Georg Hocevar.
Locomotiva care tractează trenul se apropie de centenar După anul 2000, cele două locomotive, “Krauss LI” (fabricată în 1921) și “Reșița” (fabricată în 1955), rămase în comună, nu au fost preluate de Primăria Moldovița și după o privatizare mult discutată, o firmă din Vișeul de Sus le-a făcut nevăzute și nu au mai putut fi recuperate, iar linia ferată îngustă a fost abandonată.
Locomotiva cu abur „Krauss”, care tractează în prezent mocănița de la Moldovița, a fost construită în anul 1917 la uzinele „Krauss” din Munchen, a fost „activă” până în 1971 în Austria, de unde a fost achiziționată în anul 2005 de la un colecționar, recondiționată și pusă în funcțiune pentru Moldovița în 2007, ne-a spus Georg Hocevar.
„Sunt un vis pentru mine, aceste locomotive de cale îngustă, și pentru aceste mocănițe am venit în România”, a precizat austriacul.
Implicarea autorităților – singura șansă pentru turism În decursul anilor, cât timp mocănița nu a funcționat, hoții au furat șinele și traversele, ceea ce a determinat ca lucrările de refacere a vechiului traseu să fie extrem de costisitoare. În plus, Georg Hocevar era decis, la puțin timp după ce reabilitase 3,6 kilometri de cale ferată îngustă printr-un proiect de patru miliarde de lei vechi și plănuia să recondiționeze și alte porțiuni din traseul total de 27 de kilometric, să abandoneze turismul feroviar la Moldovița, după ce a văzut că pentru a circula cu mocănița recondiționată de el trebuie să plătească chirie la Direcția Silvică Suceava.
“Înainte de 2008 a fost o muncă foarte grea de convingere că această mocăniță este importantă pentru zonă. După 2008 treburile se mișcă altfel aici și pe lângă mănăstiri și monumentele din zonă, mocănița a devenit un punct de atracție. După 2008, cei care au ajuns la putere la nivel local și județean au înțeles că această mocăniță este practic un magnet pentru turiștii care vin în zonă”, a conchis Georg Hocevar.
