Telefonul mobil a spulberat o seamă de reguli din viața noastră. Când aveam numai telefoane fixe, se știa că nu trebuie să suni la cineva acasă decât într-un interval al zilei, în nici un caz nu te apucai să suni prea dimineață, dar nici seara după ora 20:00 nu mai îndrăzneai să suni dacă nu erai prieten cu respectivul. Cu probleme de serviciu, nici nu se punea problema cumva să deranjezi acasă colegii, subalternii, ca să nu mai spunem de șefi! Lucrurile erau clar delimitate, viața personală curgea în firescul ei, iar viața la serviciu își avea și ea limitele ei, care doar excepțional, în cazuri de viață și de moarte, erau depășite.
Astăzi, toată lumea are telefon mobil, de la copiii de clase primare – ca să poată mamele să-i controleze mai bine, chipurile! – și până la cele mai în vârstă persoane. La urma urmei, de ce n-ar beneficia toată lumea de avantajele tehnologiei de vârf, care, trebuie să recunoaștem, ne ușurează mult viața. Ceea ce s-a stricat cu totul și parcă nu mai bagă nimeni de seamă este felul în care folosim telefonul mobil. Ești invitat la cineva acasă, nu apuci bine să spui câteva cuvinte, să intri în atmosferă, că gazda este sunată de cine știe cine și vorbește, vorbește, iar tu stai resemnat și cu cheful de vizită pierit, așteptând să se termine discuția între cei doi. Ești în audiență la o persoană importantă, ai așteptat mult să intri și te dai de ceasul morții cum să pui problema mai bine ca să fii înțeles, eventual să ți se rezolve cazul, și dintr-odată ești „salvat” de clopoțelul telefonului mobil. Nu al tău, că tu l-ai închis înainte să intri. În autobuz, abia stai printre ceilalți pasageri din cauza aglomerației, când gândurile tale sunt dintr-odată făcute valvârtej de povestea pe care o auzi spusă la doi pași de tine. Păcat că nu auzi decât foarte încet ce spune și persoana de la celălalt telefon, că pe cea de aici o auzi foarte bine. Dacă ai ghinion, auzi de fapt mai mulți oameni vorbind la telefon, mult, tot drumul, caz în care te pui la punct cu examenele, cu prețurile imobiliarelor, cu rețetele de murături. Am întâlnit și vânzătoare care s-au simțit deranjate că aș fi dorit să probez o pereche de pantofi în timp ce vorbeau la telefon. M-am scuzat și am ieșit de acolo. Pe toate le mai pot înțelege și trece cu vederea, dar sunatul telefonului în biserică, în timpul slujbei, este de departe cel mai deranjant și greu de înțeles. Ce poate fi mai important în acel moment decât rugăciunea și întâlnirea ta cu Dumnezeu? De ce să nu închizi telefonul pentru câteva ore? Dacă trebuia să fii în altă parte în acel timp, înseamnă că nu trebuia să mai vii la biserică. Dar să stai stresat că te va suna cineva din moment în moment – pentru că îi dai această posibilitate ținând aparatul deschis – și mai ales să tulburi liniștea celorlalți sunt lucruri pe care nu le pot înțelege.
Atât timp cât nu am ajuns să realizăm că vremea Liturghiei este una sacră în timpul căreia toate celelalte trebuie să încremenească pentru noi întru așteptare și amânare, vom trăi în timpul ei la jumătate de măsură sau poate la lipsă de măsură. Și vom mai ciunti și din măsurile celor care ar dori să fie așa cum trebuie. Dacă ești atent, chiar slujba și rugăciunea din biserică scriu în tine codul bunelor maniere.
(Daniela CÂRLEA ȘONTICĂ, www.ziarulumina.ro)
