Ierodiaconul Natanael Prisacaru în cuvîntul său, pronunțat înaintea Acatistului Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul menționează că: „Mult îndrăgita în Ortodoxie, Viețile Sfinților și, respectiv Acatistele lor, întăresc credința și evlavia credincioșilor, precum și unitatea bisericii. Acatistele sunt, în general, imnuri adresate Mîntuitorului Hristos, Maicii Domnului, dar și anumitor sfinți pentru care avem o evlavie deosebită.”
– Cîteva cuvinte despre Pătimirea Sfîntului mucenic Iacov Persul (+421)
„Sfîntul Mucenic Iacov a fost un mare dregător la curtea regelui perșilor, pe vremea creștinilor împărați Honorius și Arcadius ( 395 – 408). Creștin de la strămoși, de neam cinstit și luminat, el își luase femeie creștină și viețuia în bogăție și în cinste, fiind foarte iubit de regele său, împăratul perșilor. Toate acestea erau și o mare primejdie pentru sufletul său și a avut prilejul să vadă singur cît de ușor poate cădea în păcat cel ce se lipește prea mult de comorile pămîntești. Că, înșelîndu-se cu toate acestea binefaceri și cinstiri, când regele a deschis război contra creștinilor, Iacov a căzut de la credința în Hristos și a dus jertfe idolilor, închinîndu-se lor împreună cu regele.
Aflînd de la această cădere, mama și soția lui Iacov s-au îndepărtat de dînsul, arătîndu-i, prin scrisori, greul păcat ce săvîrșise; că a ales mai mult dragostea împăratului, decît dragostea lui Hristos și pentru o slavă trecătoare a ales osînda rușinii veșnice. Pentru acestea cuvinte, umilindu-se cu sufletul, Sfîntul s-a îndepărtat de legea cea deșartă a împăratului său și își plîngea păcatul, că s-a dispărțit de Hristos. Deci, venind înaintea împăratului, a mărturisit credința lui în Hristos.
Și împăratul mîhnindu-se pe el, a poruncit să i se taie fiecare încheietură a trupului, una cîte una. Deci, i s-a tăiat toate încheieturile trupului său, iar la urmă, i-au tăiat și capul. Și așa a luat de trei ori fericitul cununa cea nestricăcioasă a nevoinței pentru Hristos.”
Moaștele Sfîntului Mare Mucenic Iacov Persul, probabil au fost aduse la Mănăstirea Dragomirna de Paisie Velicicovschi de la Muntele Athos, în anul 1763, odată cu venirea sa la această mănăstire împreună cu cei 64 de ucenici ai săi, cu binecuvîntarea Mitropolitului Moldovei Gavriil Calimachi și aprobarea domnitorului Grigorie Calimachi.
Starețul Mănăstirii Dragomirna, Paisie Velicicovschi, împreună cu ucenicii săi a părăsit Dragomirna în anul 1775 datorita ocupării nordului Moldovei de Imperiul Austro-Ungar, îndreptîndu-se spre Mănăstirea Secu-Meamț, lăsînd în mod intenționat la Dragomirna cutia cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul, a ocroti de tot ce va veni rău asupra acestei mănăstiri în perioada de ocupație străină, a avut dreptate, fiindcă în perioada celor 144 de ani de ocupație străină au fost închise toate mănăstirile din Bucovina, excepție au făcut trei printre care și Dragomirna.
O parte din moaștele Sfîntului Mare Mucenic Iacov Persul, a ajuns și în localitatea Șireți de lîngă Chișinău – Basarabia, înălțîndu-se în acea așezare o mănăstire cu hramul Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul.
Sfîntul Mare Mucenic Iacov Persul, este așezat în rîndul sfinților, figurînd în calendarul ortodox la 27 Noiembrie a fiecărui An, ale cărui moaște sunt la Mănăstirea Dragomirna.
Sfîntul Mare Mucenic Persul este ajutorul celor ce au trebuință de mila și ajutorul lui Dumnezeu, el este mijlocitor și mijlocește către Tronul Ceresc pentru fiecare dintre noi.
Doamne ajută!
