Moartea unui artist

Medicii care l-au „tratat” pe Michel Jackson sunt anchetați sub acuzația de omucidere. Și ipoteza unei supradoze accidentale acuză tot corpul medical, care i-a prescris și facilitat megastarului accesul la narcotice, anestezice, sedative etc. de-a dreptul letale. Autopsia a pus în evidență un organism complet distrus: oricum, Michel nu mai avea multe zile. Cu toate acestea, justiția a început cercetările pentru stabilirea culpei medicale, fiindcă în America nu se ascunde gunoiul sub preș, mai ales în cazul omuciderilor. Cum se petrec lucrurile la noi? Păstrând, desigur, proporțiile, reamintesc: anul trecut a murit cu zile, datorită mai întâi unei culpe morale și apoi uneia medicale, poetul Cezar Ivănescu. N-a avut statutul de vedetă mondială, dar, în ograda literaturii române, era una dintre vocile cele mai autorizate și mai reprezentative pentru poezia acestui veac. A trecut un an, vinovații sunt bine mersi, iar fiicei adoptive a lui Cezar, Clara Aruștei, gazetele nici nu-i mai publică scrisorile, deși, între timp, sunt semnalate elemente noi, unele de-a dreptul terifiante: poetul care ar fi decedat din pricina unei banale operații de hemoroizi… nici nu fusese operat!! Spicuiesc din scrisoarea trimisă de Clara prietenilor:
“Cezar Ivanescu (n.n.: acuzat de M. Dinescu de colaborare cu Securitatea) nu a fost victima desecretizării în sens direct, pentru că în procesul de lichidare a sa nu a existat la dosar nicio minimă probă. Cezar Ivănescu a fost pur și simplu aneantizat în absența oricăror culpe reale și minime probe, murind suspect ca urmare a unei intervenții chirurgicale minore, garantat neinvazive, intervenție care aveam să descopăr ulterior a fost efectuată de un ins, medic chirurg, din grupul domnului Andrei Pleșu, de la Tescani. Nu insinuez absolut nimic. Redau doar un amănunt din biografia celui care i-a determinat moartea, în conditii neelucidate încă. Raportul integral al necropsiei, pe care l-am văzut cu ochii mei, conține pe lângă o indicație stranie a unei doamne din Bacău (de mușamalizare) și enunțul terifiant că „locul era intact” (așadar, cu alte cuvinte, un medic legist a girat cu semnătura sa faptul că Cezar Ivănescu nu a fost suspus niciunei intervenții!) Pe fișa de transfer de la Clinica Particulară Palade – unde a fost supus așa-zisei intervenții – la Spitalul Județean de Urgență Bacău este specificat clar că Cezar Ivănescu a fost transferat în stare critică, operat, sângerand. Cine și mai ales de ce minte?”
Cât despre “dezvăluirea” lui Dinescu:
“Doresc să revin la partea care i-a cauzat, din punct de vedere moral, moartea. Așa-zisa informație livrată pe sursa-autodeclarată Mircea Dinescu, afirmă clar și răspicat că Cezar Ivănescu a făcut poliție politică (..) Nimeni până acum nu a văzut nicio filă din dosarul/ele Cezar Ivănescu aflate la CNSAS. Cazimir Ionescu a declarat pe un post public de televiziune că «Cezar Ivănescu nu a primit niciun verdict din partea CNSAS» și că «Cine a vrut să-i facă rău, i-a făcut!». Este singura poziție cvasioficială smulsă practic aproape cu forța de un reporter pe data de 4 februarie 2008. La 12 februarie 2008, un articol din Jurnalul Național (Cazul Ivănescu – o nebuloasă pentru CNSAS) va mai aduce un plus de clarificări în aceasta dramă. După cum rezultă și din art. cit., niciunul din membrii Colegiului CNSAS nu știa despre un verdict și nu deținea informații, cu excepția lui Mircea Dinescu care… știa totul, data, așa-zisa sentință etc. (paradoxal, cunoștea totul chiar „nevotând” și neaflându-se în țară și, mai mult, declarând că este la Paris și că nu a văzut dosarul, dar că ăsta este Cezar Ivănescu, este securist și să plece de la Editura Junimea! (…) Nici după moartea lui Cezar Ivănescu, CNSAS-ul, întrucât cazul Ivănescu nici nu a fost luat vreodată în discuție, nu a binevoit a răspunde nimic oficial. Faptele au rămas așa, neclarificate, până astăzi și Cezar Ivănescu, martirizat, ucis cu zile și cu sânge rece.”
Ce ar mai fi de spus?