Moartea, subiect de bășcălie instituțională în România

Modul absurd în care Biroul Electoral Central – autoritatea supremă în rezolvarea controverselor la scrutinele din România – a gestionat criza din comuna ieșeană Voinești după decesul unui candidat transformă din nou România, cu instituții cu tot, în motiv de bășcălie și posibil subiect de film.
Corespondentul unui post TV spunea, duminică, despre moartea, în ziua scrutinului, a unuia din candidații intrați în turul II al alegerilor locale din Voinești că este un incident care așează comuna ieșeană pe harta electorală a României. Situația este, să recunoaștem, inedită. Însă un eveniment dramatic pentru familia omului, pentru apropiații săi și cel mult interesant pentru publicul decent – căci ilar poate fi doar pentru mitocani – a fost transformat de instituțiile statului într-o teribilă bășcălie.
Legea.
Primul care a pus umărul la aruncarea în derizoriu a morții unui om a fost Parlamentul, care atunci când a făcut Legea electorală nu a gândit rezolvări pentru orice problemă pe care o poate genera decesul unui candidat. Legea fiind ambiguă, cineva trebuia să rezolve problema. Cine altcineva decât BEC, instituția supremă în materie de alegeri în România. Și BEC a decis, imediat ce a fost anunțat de moartea candidatului, că alegerile pot continua.
Așadar, BEC i-a trimis pe cei din Voinești, care în mod sigur aflaseră de moartea unuia din cei doi candidați, care – fapt nu lipsit de importanță – le fusese primar în ultimii 18 ani, să aleagă în continuare între un mort și un om viu.
Cei din Voinești, oameni simpli, s-au dus conștiincioși la vot și mulți dintre ei, în semn de respect sau impresionați de drama fostului lor primar, PSD-istul Neculai Ivașcu, l-au votat și au făcut ca situația de la Voinești să treacă la un alt nivel al paradoxului: mortul a ieșit primar.
În fața evidenței că un mort nu poate fi primarul nici unei localități, nici măcar Neculai Ivașcu și nici măcar la Voinești, BEC-ului i s-a cerut din nou ajutorul. Ce e de făcut în această situație? BEC a decis, deja halucinant: „voturile exprimate pentru un candidat care a decedat nu pot fi considerate «valabil exprimate» în sensul legii, fiind lipsite de orice efecte juridice”.
Radiografia României.
Permiteți-mi să traduc: BEC a aflat că unul din cei doi candidați la funcția de primar a murit în dimineața scrutinului, dar i-a trimis pe oameni să(-l) voteze în continuare, ca și când nimic nu s-a întâmplat. După ce oamenii l-au votat, au aflat cu stupoare că au făcut ceva ce nu e valabil în sensul legii.
Adică același BEC – o instituție a statului, să nu uităm! – care, ștergând pe jos cu logica, i-a trimis în urmă cu nici o zi să voteze un mort, le spune acum celor din Voinești că au votat mortul degeaba.
Grație BEC, mulți au dezbătut, duminică și luni, povestea de la Voinești cu ton „de mișto”, căutând rezolvări – unele mai serioase, altele cu fantome și strigoi – ale problemei celor din comuna ieșeană.
Istorioara de la Voinești este, în tragismul ei, o radiografie perfectă a unei Românii în care absurdul instituțional dă de pământ deseori cu logica bunului simț. Și mai este o nouă poveste pe care, din Uniunea Europeană din care facem parte, numai un român o poate înțelege, pentru nici o altă nație, oricât de bine și corect ar fi ea explicată, neputând trece decât drept un basm de adormit copiii.
(Ovidiu Vanghele)