Eu am fost la viața mea la mai multe „căpătîie” de morți. Țipetele lor, contactul cu altă lume, care se știa și care nu se credea, vederea păcatelor proprii, păcate care nu se puteau repara decît prin întoarcere înapoi. Iar înapoi nu se mai putea veni, pentru că venise moartea să-i ia… V-am mai spus, moartea nu vine să-i faci o cafea, vine să te ia. Moartea-i o realitate. Și toți muribunzii pe care i-am văzut, doreau să mai trăiască măcar o zi.
Dar să știți că nu într-o zi, într-o clipă poți să faci foarte mult. Repet, dacă nu știi să mori și să înviezi în fiecare zi, dacă nu-ți pui problema mare a vieții tale, nu realizezi nimic important în planul mîntuirii. Moartea e o realitate, nu avem ce face. Raiul e o realitate, iadul – o altă realitate. Dacă trăim fără a ne întreba: „Ce-i cu mine față de valorile acestea, față de ceea ce va fi?” – e o mare greșeală. Chiar un sfînt părinte spunea așa: dacă crezi că există Veșnicia și stai nepăsător, meriți să fii închis în casa de nebuni.
Care este pretenția unui băiat nou însurat față de sțtia lui? „De ce nu te-ai gîndit la mine toata ziua?”, Nu? Asta este și atitudinea lui Dumnezeu față de om ținînd cont de faptul că omul este creația lui. „Eu v-am creat, v-am dat lumina ochilor, inima, glăsuire, Eu vă miluiesc, Eu vă judec, Eu vă fericesc, fără de Mine ești nimic, pot să te iau în fiecare clipă”. E un adevăr, e un adevăr sigur. Dar dacă tu ești nepăsător și aștepți prepelița aia din cer, să știi că nu faci bine.
Omul este o ființă superioară, superioară întregii creații. Cînd a făcut Dumnezeu Creația a zis și s-a făcut dintr-un cuvînt. Pe om, însă, l-a cioplit, l-a făcut după chipul și asemănarea Lui. Chip și asemănare, toată lumea știe, dar nu gîndește ce înseamnă chip și asemănare. Putem fi dumnezei după har, superiori îngerilor. Îngerii au o misiune grozavă, pe care o îndeplinesc cu o foarte, foarte mare exactitate. Dar ca structură, ca finalitate, omul este superior îngerilor, omul conduce Universul, de asta S-a făcut Iisus Hristos Fiul Omului, om desăvîrșit, cu scopul să ne salveze, să ne trezească.
Iisus ne-a adus mai mult decît ne-a pierdut Adam, ne-a adus putința de a ne îndumnezei după har; ne-a dat puterea de a ne lepăda de păcat, de iertare a vrăjmașilor, de a exista ca o entitate mai mare decît oricare alta. Toată creația este minunată, dar anume omul a fost creat cu o mare iubire, iubire care nu știu dacă se poate spune prin cuvinte. Dumnezeu este altceva decît credem noi, este iubirea desăvîrșită. El ne-a creat doar pentru El nu și pentru altcineva sau altceva. El ne-a creat ca să fim cu El în vecii vecilor. (Pr. Arsenie Papacioc)



