Accidentul de automobil în urma căruia scriitorul francez Albert Camus și-a pierdut viața, în 1960, la vârsta de 46 de ani, ar fi fost provocat de agenții KGB, potrivit afirmațiilor făcute de un profesor universitar italian, care au fost primite, luni, cu mult scepticism de către experți.
Giovanni Catelli, un specialist în Europa de Est, a cărui teorie a fost expusă într-un articol publicat de cotidianul italian Il Corriere della Sera, susține că a descoperit această versiune a faptelor în jurnalul publicat postum al poetului ceh Jan Zabrana, intitulat „Toute la vie”, informează AFP.
Potrivit lui Catelli, în ediția originală în limba cehă a acestui jurnal figurează un pasaj ce nu a fost tradus în ediția italiană, în care Zabrana vorbește despre discuția pe care a avut-o cu un rus apropiat de KGB.
„Am auzit ceva foarte straniu de la un bărbat care cunoaște multe lucruri și care dispune de mijloacele pentru a le cunoaște. El afirmă că accidentul de automobil în care a murit Camus, în 1960, a fost aranjat de spionajul sovietic. Ei au avariat un pneu al mașinii cu ajutorul unui dispozitiv, care, odată cu creșterea vitezei a făcut pneul să explodeze”, afirmă Zabrana.
„Ordinul pentru această acțiune a fost dat personal de ministrul sovietic al Afacerilor Externe Dmitri Shepilov, ca «recompensă» pentru articolul publicat în martie 1957, referitor la evenimentele din Ungaria, în care Camus l-a atacat pe acest ministru, desemnându-l în mod explicit”, a adăugat el.
Oricât de „seducătoare” ar fi această teorie, ce pare a avea ingrediente demne de un film cu James Bond, ea nu l-a convins însă pe filosoful francez Michel Onfray, care va publica o biografie a lui Albert Camus în ianuarie 2012.
„Nu cred că acest lucru este plauzibil. KGB avea mijloacele de a-și încheia altfel afacerile sale cu Albert Camus”, a spus Onfray.
Mai ales că, „în acea zi, Camus trebuia de fapt să se întoarcă acasă cu trenul. Își luase chiar și biletul de tren, dar s-a răzgândit în ultimul moment și a decis să meargă acasă cu Michel Gallimard (nepotul lui Gaston Gallimard, fondatorul celebrei edituri franceze). De altfel, automobilul îi aparținea lui Gallimard”, a subliniat Onfray, adăugând că modelul Facel Vega era o mașină care „nu ținea la drum”.
„Că sovieticii voiau să-și încheie conturile cu el (Camus, n.r.) este sigur, însă nu în acest fel”, a adăugat filosoful francez.
Vojtech Ripka, de la Institutul pentru studii asupra regimurilor totalitare din Praga, s-a declarat la rândul său neîncrezător în teoria avansată de profesorul italian. „Teoria nu poate fi verificată (…) Toate lucrurile interesante pe care STB (poliția secretă comunistă cehă) le-a găsit și pe care sovieticii le-au vrut au mers direct acolo (la Moscova, n.r.). Rușii nu vă vor lăsa să vă băgați nasul în această afacere”, a declarat Ripka.
Misterul, dacă există cu adevărat vreunul, riscă să planeze în continuare pentru mult timp asupra morții scriitorului Albert Camus. Automobilul Facel Vega în care se afla rula cu viteză mare spre Paris și a intrat într-un copac, la o distanță de 24 de kilometri de orașul Sens, pe 4 ianuarie 1960.
Născut pe 7 noiembrie 1913, în Algeria, Camus a fost perceput ca un om al poporului, de origine foarte modestă, lucru care l-a distins de restul intelectualilor francezi. Orfan de tată dinaintea vârstei de un an, Camus a fost crescut de mama sa, o menajeră care nu știa nici să scrie, nici să citească.
A publicat prima sa carte la vârsta de 24 de ani, apoi s-a mutat la Paris, unde a intrat în mișcarea de rezistență împotriva naziștilor și a condus jurnalul clandestin Combat. În 1945 a fost unul dintre puținii intelectuali care au condamnat folosirea bombei atomice la Hiroshima.
Din anii ’40, Camus a dezvoltat, cu opera sa, „Mitul lui Sisif”, filosofia absurdului, aceea care prezintă un om care nu găsește logica în lume și nu poate decât să se revolte.
Deși cu o orientare de stânga, Camus a denunțat totalitarismul din Uniunea Sovietică și s-a certat, pe acest subiect, cu Sartre. Francez algerian, Camus a refuzat terorismul chiar și atunci când stânga a susținut lupta de independență a algerienilor.
Scriitor angajat, Camus a protestat față de reprimarea sângeroasă a revoltelor din Berlinul de Est din iunie 1953 și față de expansionismul comunist de la Budapesta din septembrie 1956.
Romanele sale, scurte și dense, s-au impus în cultura franceză și universală. Astfel, „Străinul” (1942) a fost bestseller, în timp ce „Ciuma” (1947) și „Căderea” (1956) au intrat în programa liceelor.
Albert Camus a fost recompensat cu premiul Nobel pentru literatură pe anul 1957.
