Înmormântarea lui Costică Ștefănescu trebuia să aibă loc vineri, dar a fost amânată o zi pentru că se suprapunea cu cea a „autoproclamatului”. Oare am înnebunit cu toții? În țara asta nu se mai poate nici măcar muri! Pe vremuri, babele de la mine de la țară lăsau cu limbă de moarte să aibă fanfară la înmormântare, acum nu se mai poate fără televiziune. Nu știu la ce mai folosește facultatea aia de jurnalism, că tot ce te-nvață acolo e teorie din alte vremuri. Mă întreb ce-o fi fost în mintea reporterilor care mureau în fundul „urmașilor la tron”, dar și a realizatorilor care își lăsau spațiul emisiunilor invadat de intrigile cernitei „case regale” (haoleu, mâncațaș, delfinu cu față de papagal gușat a fost detronat de delfinu cu față de interlop!). Vreau să cred că n-au făcut-o din convingere, altfel suntem definitiv pierduți.
Să ne refugiem, deci, în lumea sportului, nu că asta ar fi mult mai curată decât lumea-lume, dar măcar ne place. Am asistat la un meci de pomină al Stelei la Mediaș, Reghecampf trimițând în teren o echipă bulversantă pentru toți, dar mai ales pentru goalkeeper-ul propriu, care a uitat cum se face bătaia la săritură! Tătărușanu, unul dintre cei trei titulari uitați de Reghe în echipă, a oferit una dintre cele mai hilare faze posibile pe un teren de fotbal, una care își are locul în orie antologie cu portari. La acea minge aeriană a reacționat ca la o farsă, ca atunci când sari pe ceea ce crezi că e o trambulină, dar care se dovedește a fi doar o biată platformă. A urmat replica celor de la Mediaș, una încă și mai reușită. N-am mai râs de mult ca atunci când l-am văzut pe băiatul ăla cu tricoul în mână, după ce realizase că va primi al doilea galben: primea felicitările coechipierilor ca un impotent în noaptea nunții! Nu i-a venit ideea să le ceară colegilor să-i facă un paravan pentru a se putea îmbrăca la adăpost de ochii arbitrului, ca un adevărat pudic… În fine, depășind momentele comice, am tot așteptat la conferința de presă o întrebare care n-a venit, pe adresa lui Reghe. Dacă tot s-a bătut cu pumnul în piept că își pregătește jucătorii pentru meciuri din trei în trei zile, din acest motiv declarându-se nemulțumit de amânarea etapei viitoare, cum se explică echipa aliniată cu Gazul? Cam multe fețe are și Reghecampf ăsta…
Două vorbe și despre Simona Halep, deși ar merita mult mai multe. La cei aproape 22 de ani, fata asta rescrie tenisul feminin românesc! După încă o victorie în 2013, a patra, devine singura jucătoare de tenis de la noi care câștigă atâtea turnee pe parcursul unui singur an și pornește pe urmele Virginiei Ruzici, care are 12 în total. La și mai multe!
