Ministerul Justiției vrea ca interpreții și traducătorii folosiți de MJ, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul instanței supreme, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, avocaților și executorilor judecătorești să aibă studii superioare.
MJ propune proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii 178/1997 pentru autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul Național Anticorupție, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, de avocați și de executori judecătorești
„Revizuirea dispozițiilor legale în materia traducătorilor și interpreților utilizați în sistemul judiciar este inclusă în cadrul unuia din obiectivele înscrise în Strategia de dezvoltare a justiției ca serviciu public 2010-2014, respectiv pct. 5.7 litera g) – Modernizarea statutului unor profesii juridice ori conexe sistemului justiției. Având în vedere imperativul realizării acestui obiectiv, la nivelul Ministerului Justiției a fost reanalizat cadrul legal în materia autorizării traducătorilor și interpreților, obiectivele propuse fiind creșterea calității corpului traducătorilor și interpreților și eliminarea disfuncționalităților constatate în activitatea de autorizare a acestora”, explică MJ modificarea legii, proiect supus dezbaterii publice începând de marți.
Proiectul propune resistematizarea dispozițiilor art. 1, în scopul delimitării mai clare a organelor judiciare și a profesiilor din sistemul judiciar care pot folosi traducătorii și interpreții autorizați de Ministerul Justiției.
Totodată, urmărindu-se creșterea calității corpului traducătorilor și interpreților autorizați de Ministerul Justiției și utilizați în sistemul judiciar, prin proiect se propune modificarea și completarea dispozițiilor art. 3 din lege; astfel, la lit. b) a articolului 3 din Legea 178/1997 se propune introducerea condiției absolvirii studiilor superioare pentru toți solicitanții care depun cereri de autorizare ca traducător și interpret.
De asemenea, cu privire la dovedirea cunoștințelor de limbă străină, potrivit dispozițiilor propuse pentru litera c) a articolului 3, aceasta se poate face cu unul din următoarele documente: diplomă de licență ori echivalentă care atestă că a absolvit o instituție de învățământ superior și din care rezultă specializarea în limba sau în limbile străine pentru care solicită autorizarea; diplomă de licență ori echivalentă care atestă că a absolvit o instituție de învățământ superior cu predare în limba străină pentru care solicită autorizarea; diplomă de doctor din care rezultă specializarea în limba străină pentru care solicită autorizarea; diplomă de doctor din care rezultă că programul de studii universitare de doctorat s-a desfășurat în limba străină pentru care solicită autorizarea; diplomă de bacalaureat ori echivalentă din care rezultă că a absolvit un liceu cu predare în limba străină sau în limba minorităților naționale pentru care solicită autorizarea; atestat de traducător pentru specialitatea științe juridice, din limba română în limba străină pentru care solicită autorizarea și din limba străină pentru care solicită autorizarea în limba română, eliberat de către Ministerul Culturii și Cultelor
„Așadar, modificările propuse au în vedere sporirea gradului de profesionalism al traducătorilor și interpreților autorizați, în urma constatărilor autorităților judiciare și ale celorlalți beneficiari ai serviciilor de traducători și interpreți autorizați cu privire la calitatea traducerilor efectuate de aceștia. De asemenea, modificările aduse art. 3 vizează și reintroducerea condiției referitoare la exercițiul drepturilor civile pentru persoanelor care solicită autorizarea, demonstrată prin completarea unei declarații pe proprie răspundere a solicitantului, procedură ce nu implică nici costuri și nici eforturi administrative suplimentare”, notează MJ.
O altă modificare propusă vizează gestionarea mai eficientă a activității de autorizare; astfel, se propune introducerea unui termen de 6 luni în care solicitantul este obligat să completeze dosarul de autorizare cu dovezile necesare. În caz contrar, cererea solicitantului este considerată respinsă de drept, acesta putând relua ulterior procedura de autorizare. Prin modificările propuse se urmărește evitarea tergiversărilor în procedura de acordare a autorizării, sancționându-se, în același timp lipsa de diligență a solicitantului. În ceea ce privește modificarea propusă pentru dispozițiile art. 4 alin. (6), se urmărește degrevarea ministrului justiției de obligația de semnare a autorizațiilor de traducător și interpret, prin stabilirea acestei atribuții în sarcina conducătorului compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.
Totodată, una din soluțiile propuse vizează introducerea în corpul legii a unei dispoziții privind instituția suspendării calității de traducător și interpret, urmărindu-se soluționarea acelor situații ivite în practică în care se impune luarea acestei măsuri (de exemplu, incompatibilitate, concediu pentru creșterea copilului etc.).
