Ministerul Justiției propune modificări ale legilor justiției în ce privește promovarea magistraților la Înalta Curte de Casație și Justiție, demers ce survine conflictului dintre conducerea ICCJ și Consiliul Magistraturii, după ce a fost adoptat de CSM un Ghid de selecție a judecătorilor.
Ghidul referitor la procedura de selecție a candidaților pentru promovare în funcția de judecător la instanța supremă, adoptat în 17 martie de către Consiliul Superior al Magistraturi, a fost contestat, în instanță, de către conducerea ICCJ, Curtea de Apel București urmând să ia în discuție, marți, acțiunea Înaltei Curți.
Pentru că CSM și ICCJ nu au căzut de acord asupra prevederilor Ghidului, ministrul Justiției a declarat că va iniția un proiect de lege.
Astfel, Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică un proiect de Lege pentru modificarea și completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.
„Potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea 303/2004, promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție se face de către Consiliul Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit în ultimii doi ani funcția de judecător la tribunale sau la curți de apel, au obținut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesională și au o vechime în funcția de judecător sau procuror de cel puțin 12 ani. Prin Decizia 866/2006, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea 303/2004, în partea care condiționează promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție de îndeplinirea funcției de judecător în ultimii doi ani, sunt neconstituționale”, explică MJ.
De asemenea, legea stabilește, de principiu, procedura ce trebuie urmată în vederea promovării în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procedură ce presupune următoarele etape: Depunerea candidaturii la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție însoțită de orice înscrisuri considerate relevante; Analiza candidaturii și a înscrisurilor depuse de către colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție; întocmirea de către colegiul de conducere a unui raport consultativ ce este transmis Consiliului Superior al Magistraturii; Examinarea de către secțiile Consiliului Superior al Magistraturii a recomandărilor primite de la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind numirea în funcție a judecătorilor în cadrul Curții; Susținerea unui interviu în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru evaluarea candidaților, condiția interviului fiind impusă prin practica Plenului; După susținerea interviului, Plenul i-a hotărârea de a dispune sau nu promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție a candidaților, mai arată MJ.
Potrivit prevederilor actuale ale Legii 303/2004, prim-magistratul – asistent al Înaltei Curți de Casație și Justiție este promovat dintre magistrații-asistenți șefi cu o vechime de cel puțin patru ani în această funcție.
Legea 303/2004 nu cuprinde dispoziții privind posibilitatea delegării în funcții de conducere, în interesul serviciului, a magistraților – asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție.
„Proiectul Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară pornește de la necesitatea revizuirii condițiilor pentru promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, condiții care trebuie să reflecte parcurgerea tuturor treptelor în ierarhia instanțelor judecătorești, precum și de la necesitatea de a institui garanțiile de obiectivitate în procedura promovării în funcția de judecător la instanța supremă”, se arată în expunerea de motive.
În concepția proiectului, promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție este condiționată, pe de o parte, de îndeplinirea funcției de judecător la curtea de apel în ultimii cinci ani, impunându-se, prin urmare, parcurgerea de către candidat a tuturor treptelor în ierarhia instanțelor judecătorești, iar pe de altă parte, de îndeplinirea condiției privind vechimea în funcția de judecător sau procuror de cel puțin 20 de ani, reflectând experiența profesională a candidatului.
În același timp, proiectul ține seama de Decizia Curții Constituționale nr. 866/2006, prin care dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost declarate neconstituționale în partea care condiționează promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție de îndeplinirea funcției de judecător, impunându-se includerea referirii și la îndeplinirea funcției de procuror la parchetele de pe lângă curțile de apel sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în ultimii 5 ani.
De asemenea, în concepția proiectului, în scopul evaluării și verificării pregătirii profesionale a candidaților pentru funcția de judecător la instanța supremă, la nivelul fiecărei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru care au fost depuse candidaturi, se constituie câte o comisie formată din 3 judecători care își desfășoară activitatea în cadrul secției, cu acordul acestora, comisiile fiind numite prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Procedura de evaluare și verificare a pregătirii profesionale se finalizează prin elaborarea unui raport consultativ asupra promovării în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, raport motivat, care se supune spre aprobare colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La rândul său, colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă raportul consultativ asupra promovării și, pe baza acestuia, emite o recomandare motivată cu privire la candidat.
Atât raportul consultativ asupra promovării elaborat în urma parcurgerii etapei de evaluare și verificare a pregătirii profesionale, cât și recomandarea motivată a colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție constituie documente care asigură garanțiile de obiectivitate în procesul de promovare în funcția de judecător la instanța supremă.
Totodată, proiectul reglementează, ca element de noutate, între documentele de care se ține seama în procesul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, opinia majoritară motivată, adoptată prin vot deschis, de judecătorii sau, după caz, de procurorii din cadrul secției instanței ori parchetului la care își desfășoară activitatea candidatul.
Nu în ultimul rând, proiectul creează temeiul legal pentru reglementarea, în Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a criteriilor și a procedurii pe baza căreia își desfășoară activitatea comisiile de evaluare și verificare a pregătirii profesionale constituite la nivelul instanței supreme.
În plus, etapa interviului final susținut de către candidați în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este reglementată prin lege, primar, alături de celelalte etape ale procedurii de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție, în prezent acesta fiind impusă de practica Plenului.
Având în vedere faptul că termenul de 10 zile prevăzut în art. 52 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu permite realizarea în termen a evaluării și verificării pregătirii profesionale a candidaților, proiectul prevede un termen de 25 de zile pentru realizarea acesteia, pentru elaborarea și aprobarea raportului consultativ asupra promovării și pentru emiterea recomandării motivate a colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În același timp, funcția de prim-magistrat-asistent al Înaltei Curți de Casație și Justiție a devenit vacantă, iar numărul redus al persoanelor care îndeplinesc, în prezent, condiția privind vechimea în funcția de magistrat-asistent șef prevăzută în art. 67 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împiedică existența unei competiții reale la concursul pentru promovarea în funcția de prim-magistrat-asistent, impunându-se modificarea acestei condiții de vechime. Modificarea condiției menționate ține seama, pe de o parte, de faptul că îndeplinirea funcției de magistrat-asistent șef pe o perioadă de 3 ani conferă candidatului o experiență în funcții de conducere de natură să permită crearea vocației de a participa la concursul pentru ocuparea funcției de prim-magistrat-asistent, iar pe de altă parte, de faptul că, în cazul judecătorilor și procurorilor, accesul la o funcție de conducere ierarhic superioară nu este condiționată de exercitarea anterioară, pentru o anumită durată de timp, a unei funcții de conducere ierarhic inferioară, se mai arată în expunerea de motive privind adoptarea modificărilor.
Propunerile MJ vin după ce conducerea Înaltei Curți de Casație a reclamat că Hotărârea CSM 160 din 17 martie 2011, prin care s-a adoptat Ghidul, este un act administrativ cu caracter normativ, în sensul dispozițiilor articolului 2 din Legea 544/2004, întrucât: este un act unilaterial emis de CSM – care este o autoritate publică, potrivit Legii 317/2004; un act emis în regim de putere publică; un act emis în vederea organizării executării dispozițiilor articolului 52, din Legea 303/2004 privind statutul magistraților; un act normativ, deoarece se aplică unui număr nedeterminat de subiecte de drept care se încadrează în ipoteza normelor pe care le cuprinde.
ICCJ susține că CSM și-a încălcat competențele legale ce îi revin, stabilind noi atribuții în sarcina instanței supreme.
Totodată, hotărârea CSM – arată ICCJ – produce efecte în ce privește legalitatea și derularea procedurii pentru ocuparea locurilor vacante de judecător de la instața supremă.
Potrivit contestației ICCJ, niciuna dintre dispozițiile legale indicate de CSM, în motivarea adoptării Ghidului, nu îl abilitează să adopte un astfel de act.
Înalta Curte de Casație afirmă că activitatea de judecată a ICCJ este serios perturbată din cauza celor 15 posturi vacante de judecător, dintre care numai nouă la Secția penală, „care se află într-o reală dificultate de constituire a completelor de judecată, iar judecătorii în funcție sunt suprasolicitați”.
„Aceste posturi nu au fost ocupate până în prezent, deși procedura de promovare a fost demarată sub imperiul dispozițiilor în vigoare referitoare la promovare, întrucât toate candidaturile depuse pentru ocuparea posturilor au fost respinse de CSM cu motivarea că toate avizele înaintate de Colegiul de conducere al instanței supreme nu au fost motivate și nu au fost respectate criteriile din Ghidul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului 160/17 martie 2011”, se arată în acțiunea depusă la Curtea de Apel București.
