Ministerul Justiție (MJ) a lansat în dezbatere publică, marți, un proiect de modificare și completare a Codului penal, prin care introduce instrumentul confiscării extinse a averii, motivând că cele existente nu au contribuit suficient în asigurarea cooperării transfrontaliere eficace în domeniu.
Proiectul propus de MJ vine după ce în 22 iunie, președintele Traian Băsescu pleda pentru posibilitatea confiscării „averii extinse”, adică a bunurilor înstrăinătate în timpul cercetărilor, cu intenția de „păcălire” a autorităților.
Ulterior, în 27 iunie, Traian Băsescu le-a cerut parlamentarilor să găsească o soluție pentru transpunerea în legislația românească a deciziei 212/2005 a Consiliul ui JAI referitoare la confiscarea averilor obținute illicit și să identifice o posibilitate pentru „eliminarea prezumpției că orice avere este licită”.
„În decizia Curții Constituționale veți observa că după ce Curtea Constituțională își menține punctul de vedere că trebuie menținută prezumpția că averea este licită, pe urmă CC dă drumul Parlamentului și Guvernului să inițieze o lege prin care să se transpună în legislația română Decizia 2005/212 JAI, din 24 februarie 2005”, mai spunea președintele.
Marți, Ministerul Justiției propune confiscarea extinsă a averii, motivând prin transpunerea în legea română a articolului 3 din Decizia-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor și altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea.
„Apreciind că celelalte instrumente existente în domeniu nu au contribuit în mod suficient la asigurarea unei cooperări transfrontaliere eficace în materie de confiscare, întrucât un număr de state membre nu sunt încă în măsură să confiște în mod eficient produsele infracțiunilor, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Decizia-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor și altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea, al cărei scop este acela de a garanta că toate statele membre dispun de norme eficiente în materie de confiscare a produselor având legătură cu infracțiunea, inter alia, în ceea ce privește sarcina probei privind sursa bunurilor deținute de o persoană condamnată pentru o infracțiune având legătură cu criminalitatea organizată.
Deși în prezent România beneficiază de un cadru legislativ coerent și cuprinzător, dezvoltat în concordanță cu standardele internaționale în materia confiscării produselor infracțiunilor, acest cadru are anumite lacune, raportat la cerințele europene în materie”, explică MJ.
Concret, afirmă instituția, la nivelul legislației interne Decizia-cadru nu este transpusă în totalitate, lipsind din legislația națională transpunerea art. 3 al actului comunitar, privind confiscarea extinsă.
„Măsura confiscării extinse trebuie să fie cel puțin una dintre cele trei variante prevăzute la articolul 3 alineatul (2) literele (a), (b) și respectiv (c). În toate cazurile, aceasta permite confiscarea bunurilor provenind din activități infracționale care nu au legătură directă cu infracțiunea pentru care persoana este condamnată, mai exact, nu este dovedită legătura nemijlocită între infracțiunea care conduce la condamnare și bunurile care sunt confiscate. Este vorba de un principiu al confiscării extinse a bunurilor condamnatului. Litera (a) vizează bunurile respective în cazul în care acestea provin din activități efectuate într-o perioadă anterioară condamnării, în timp ce litera (b) vizează bunurile care provin din activități «similare». În ceea ce privește litera (c), aceasta vizează disproporția dintre valoarea bunurilor și nivelul venitului legal al persoanei condamnate”, notează în expunerea de motive privind adoptarea actului normativ.
În baza tratatului de aderare la Uniunea Europeană, România și-a asumat obligația de a transpune în integralitate acquis-ul comunitar, obligație care subzistă și în ceea ce privește transpunerea Deciziei-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor și altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea, Decizie-cadru ce are în cuprinsul său ca termen de transpunere data de 15 martie 2007, mai spune sursa citată
În opinia MJ, netranspunerea totală a acestui instrument normativ al Uniunii Europene a fost cauzată în bună parte aspectelor controversate legate de raportarea cuprinsului actului normativ amintit la principiul constituțional al prezumției dobândirii licite a averii, aspecte pe care prezentul proiect își propune să le rezolve printr-o reglementare strictă și în concordanță atât cu exigențele constituționale, cât și cu cerințele Uniunii Europene.
MJ arată că România beneficiază în prezent de un cadru legislativ coerent și cuprinzător, ce permite confiscarea produselor unei infracțiuni de la autorul acesteia în condițiile impuse de standardele europene privind dreptul la un proces echitabil și respectă totodată cerința unor norme eficiente. „Nu în toate cazurile însă se poate proba legătura directă și concretă existentă între infracțiunea pentru care persoana a fost condamnată și anumite bunuri ale acesteia, deși proveniența de natură infracțională a acestor bunuri este evidentă. Pentru a da o eficiență sporită măsurii a confiscării bunurilor provenite din infracțiuni, Consiliul Uniunii Europene a conceput instrumentul juridic al confiscării extinse, instrument ce presupune confiscarea bunurilor provenite din activități infracționale fără a fi necesară dovedirea pentru fiecare bun în parte a legăturii nemijlocite existente între infracțiunea care conduce la condamnare și bunul confiscat”, susține MJ.
Preluarea în dreptul intern a confiscării extinse presupune reglementarea acelor cazuri expres și limitativ prevăzute, în care desfășurarea de către o persoană în mod constant pe o anumită perioadă de timp de activități cu caracter infracțional de o gravitate sporită, cumulată cu lipsa altor venituri licite, este considerată ca fiind un probatoriu suficient pentru a permite instanței să constate caracterul ilicit al veniturilor obținute pe perioada derulării activităților cu caracter infracțional, instituind astfel o nouă viziune asupra sarcinii probei în materia dobândirii în mod licit a averii.
În condițiile în care aceasta operează exclusiv în proceduri penale, vizează o listă de infracțiuni deosebit de grave și se aplică exclusiv unei persoane deja condamnate – introducerea confiscării extinse nu este incompatibilă cu prezumția caracterului licit al averii, cuprinsă la art. 44 pct. 8 din Constituția României. Această prezumție este una relativă, așa încât ea va fi răsturnată, de la caz la caz, prin administrarea probelor care vor crea convingerea instanței că bunurile deținute de persoana condamnată sunt obținute din săvârșirea de infracțiuni.
În acest context, condițiile prevăzute prin prezentul proiect, și care trebuie dovedite în prealabil, sunt suficiente pentru a răsturna prezumția fără a se încălca totuși principiul constituțional amintit.
Procurorul ar fi astfel obligat să probeze doar faptul că o persoană anume, într-un interval de timp, a fost implicată în săvârșirea anumitor infracțiuni, de exemplu fapte de crimă organizată. Din acel moment, judecătorul poate prezuma că bunurile dobândite sunt rezultatul unor activități infracționale desfășurate de persoana condamnată în cursul unei perioade anterioare condamnării care este considerată rezonabilă de către instanță. În această ipoteză ar reveni persoanei condamnate sarcina probei privind caracterul licit al averii dobândite. Dacă judecătorul ajunge la concluzia că valoarea bunurilor deținute este disproporționată în raport cu veniturile legale poate dispune confiscarea acestora de la persoana condamnată.
În sprijinul celor argumentate în cuprinsul expunerii de motive, poate fi invocată și constatarea Curții Constituționale, care în Decizia 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constituției României, cu prilejul pronunțării asupra neconstituționalității eliminării prezumției dobândirii licite a averii, a arătat și că reglementarea acestei prezumții nu împiedică legiuitorul primar sau delegat ca, în aplicarea dispozițiilor art. 148 din Constituție – Integrarea în Uniunea Europeană, să adopte reglementări care să permită deplina respectare a legislației Uniunii în domeniul luptei împotriva criminalității.
„Este ceea ce își propune și prezentul proiect de lege, și anume transpunerea art. 3 al Deciziei – cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea, cu respectarea totodată a principiilor constituționale privind dreptul de proprietate”, spune MJ.
MJ precizează că proiectul propus reprezintă o continuare a demersurilor Guvernului pentru transpunerea Deciziei-cadru amintite, demersuri pornite încă de la începutul anului 2009, an în care a fost adoptat de către Guvern proiectul noului Cod penal, proiect ce cuprindea și instituția confiscării extinse.
