Ciulinii, chiar și rostogoliți de vântul Bărăganului, au mai făcut o victimă ilustră. Victoria împotriva „câinilor” este mai surprinzătoare decât cea în fața Stelei, fiindcă refuzații, atât cei rămași cât și cei trimiși la Urziceni, aveau toate motivele să joace ținând cuțitul între dinți cu echipa lui Becali. Odată vraja spulberată, mânjii mâncăcioși de jar s-au prefăcut în gloabe care au luat scor la Galați, în ciuda unei superiorități numerice timp de o repriză și mai bine. Trendul era de așteptat să se păstreze și cu echipa unui Andone foarte dornic de reabilitare. Chiar dacă golul a fost înscris conjunctural, Dinamo merita să piardă, poate mai mult decât merita Unirea să câștige. În lipsa lui Adrian Cristea, descoperim că mult lăudații oameni de atac nu sunt deloc prieteni cu un procedeu necesar, driblingul! Singurul capabil să-și depășească adversarul era Torje, dar asta pentru că o lua la sănătoasa… Celălalt Cristea este o umbră a golgeterului de anul trecut, traversând iarăși un deșert de formă, ca și în alte perioade din cariera sa. Faptul că potențialul ofensiv al echipei a fost umflat se poate vedea și din reșaparea lui Cătălin Munteanu, un jucător care se obișnuise deja la Brașov cu ritmul de mijlocul clasamentului. Și Rapidul l-a resuscitat pe Dani Coman, dar cu portarul e altceva. De Măldărășanu sau de Ilyes nu s-au atins. Și uite că Rapidul și-a luat viteză, iar în locul lui Copos aș lua în serios vorbele celor din potcoavă, care i-au transmis că nu scapă dacă și de data asta își bagă coada.
Revenind la meciul de luni seara, pentru că pe ăla l-a putut vedea tot poporul prin intermediul anteniștilor, a fost de antologie remarca unuia dintre comentatori, cum că nu e deloc plăcut să simți în ceafă răsuflarea lui N’Doye!! Să fi fost o părere avizată?!
