Mitropolitul Petru Movilă, apărătorul întregii Ortodoxii

Mare teolog și cărturar, destoinic conducător al Bisericii Ortodoxe, mediator neîntrecut între Răsărit și Apus, Sfântul Ierarh Petru Movilă este una dintre cele mai reprezentative figuri ale Ortodoxiei din secolul al XVII-lea. Pentru viața sa aleasă și pentru osteneala jertfelnică cu care a slujit Biserica, Petru Movilă, mitropolitul Kievului, a fost trecut în rândul ierarhilor sfinți și este prăznuit de Biserică în ziua de 22 decembrie a fiecărui an.
Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului, este venerat de români cu mult timp înainte de canonizarea sa, pentru pilda de credință, înțelepciune și demnă slujire arhierească.
Mitropolitul Petru Movilă a fost un mare dar duhovnicesc pe care l-a făcut neamul românesc întregii Ortodoxii.
Acest mare ierarh s-a născut în ziua de 21 decembrie 1596, la Suceava, fiind fiul unei mari familii boierești din Moldova. Era vlăstarul marelui hatman Simeon Movilă – mai târziu domn în Muntenia și în Moldova – și al doamnei Margareta. Părinții săi i-au dat la botez numele de Petru, pentru a se păstra vie memoria străbunicului său Petru Rareș. De la unchiul său Gheorghe, mitropolitul Moldovei, s-a deprins cu citirea cărților sfinte și cu frica de Dumnezeu.
Era foarte apropiat de mănăstirile bucovinene, la care mergea foarte des. A cinstit încă de mic moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, sfânt la care a avut evlavie toată viața.
În anul 1600, din cauza ocupării Moldovei de către Mihai Viteazul, Petru Movilă împreună cu familia pribegesc în Polonia. Câțiva ani mai târziu, va părăsi pentru totdeauna Țara Moldovei, stabilindu-se definitiv în Polonia.
Familie de Dumnezeu iubitoare
Petru a crescut în sânul unei familii care, deși era pe treptele cele mai înalte ale orânduirii statale modovenești, cunoștea comuniunea cu Dumnezeu, având ca criteriu de bază în educația pruncilor religiozitatea și în special Ortodoxia.
Toți acești factori au făcut ca tânărul Petru, deși înzestrat cu calități native deosebite, să se ridice deasupra cerințelor unui om de rând. Încă din pruncie a fost deprins cu contemplarea înaltă, nutrind pentru viitor bogate idealuri duhovnicești.
A crescut înconjurat de oameni cu profundă evlavie, care, prin viața lor, au lăsat o impresie adâncă asupra sufletului său, făcându-l să-i imite și să-și aducă aminte de virtuțile lor. Astfel, unul dintre aceștia a fost servitorul familiei Movilă – Ștefan, care, după voia lui Dumnezeu, la timpul cuvenit, s-a călugărit la Mănăstirea Sucevița. Un alt model pentru tânărul Petru a fost unchiul său Gheorghe, mitropolitul, care a rămas pentru el drept model de arhipăstorire mai târziu.
Tatăl său, Simeon Movilă, a fost un apărător înțelept al Ortodoxiei, calitate pe care a transmis-o și fiului său: „Din copilărie, după o dorință de Dumnezeu iubitoare și o dispozițiune a inimii, am ținut cu tot dinadinsul la întărirea, cinstirea și înfrumusețarea Sfintei Biserici“. Altă dată, tot Ieremia spunea că „întărind și înfrumusețând biserica, cineva întărește și își înfrumusețează sufletul său, și ferice de bărbatul care nu cruță avuția cea trecătoare pentru oamenii lui Dumnezeu și pentru sfintele mănăstiri“. Acestor pilde a urmat și tânărul Petru.
Ucenic în oastea polonă
După obiceiul vremii, ca fiu de nobil, Petru a trebuit să urmeze studiile militare, devenind, astfel, încă de tânăr, ofițer în armata polonă. Ca ostaș va participa la două lupte: cea de la Țuțora – Iași, din 1620, și la lupta din 1622, de la Hotin.
În campania de la Hotin, unul dintre camarazii de arme ai viitorului mitropolit Petru Movilă a găsit un tetraevanghel de pe vremea Voievodului Ștefan cel Mare, aparținând Mănăstirii Neamț. Petru, în momentul în care a văzut acest sfânt odor, s-a închinat, sărutându-l; apoi l-a răscumpărat de la camaradul său cu bani de aur și, purtându-l cu sine, a cinstit memoria străbunilor credincioși. În anul 1637 a donat acest tetraevanghel Lavrei Pecerska, lăsând însemnat la pagina trei testamentul prin care ținea să fie îngropat în această mănăstire.
A refuzat tronul Moldovei
După bătălia de la Hotin, regele Poloniei, Sigismund al III-lea, remarcându-l pentru devotamentul său în luptă, l-a recomandat Înaltei Porți spre a fi instalat în scaunul Moldovei.
De data aceasta, Petru nu mai este dispus să accepte slava lumii celei trecătoare. Viața lui luase un alt curs, căci, nu după mult timp, ostașul Petru deveni ostașul lui Hristos, după cuvântul din Sfânta Liturghie: „Toată grija cea lumească să o lepădăm“.
Pentru prima dată, la 15 august 1622, Petru ajungea să viziteze marea Lavră Pecerka de lângă Kiev, unde va rămâne pentru multă vreme.
Este tuns în monahism la Kiev, în anul 1627, ajungând arhimandritul Mănăstirii Pecerska în luna decembrie a aceluiași an. În timpul stăreției sale de aici, arhimandritul Petru Movilă pune bazele unui colegiu la Kiev de care se va ocupa în mod direct, aducând dascăli pregătiți și cărți de studiu în latină și greacă.
Activitatea sa a avut îndeosebi un caracter apologetic, deoarece Ortodoxia era între expansiunea Reformei protestante și replica viguroasă dată acesteia de Contrareforma Bisericii Romano-Catolice.
Mitropolit al Kievului
Datorită vredniciei de care a dat dovadă în scaunul de arhimandrit al Lavrei Pecerska, Petru Movilă a fost ales în anul 1633 în scaunul de Arhiepiscop și Mitropolit al Kievului, al Galatiei și a toată Rusia. Alegerea sa a fost recunoscută canonic de Patriarhul Ecumenic Chiril Lukaris, la începutul lunii aprilie din același an. Regele Poloniei, Vladislav, a întărit alegerea la data de 12 mai 1633.
De acum înainte, munca mitropolitului Petru Movilă pentru Biserica încredințată lui nu cunoaște nici un fel de odihnă, iar piedicile pe care le va întâmpina le va înlătura prin hotărâre și înțelepciune.
Printre numeroasele sale realizări ca arhiereu se numără și transformarea colegiului pe care îl înființase la Kiev în Academie – școală cu caracter universitar, considerată cea mai veche instituție de învățământ superior la slavii ortodocși. Această școală de învățământ superior va lua mai târziu numele fondatorului ei.
De asemenea, a înființat tipografii la Kiev și Lvov pentru a revigora cultura ortodoxă din Rusia, tipărind numeroase cărți de slujbă, de învățătură, de apologie ortodoxă, precum și traduceri ale Sfinților Părinți. Se cunosc aproape 50 de tipărituri, scoase de sub tipar cu îngrijirea directă a mitropolitului Petru Movilă, unele fiind lucrate de el însuși, altele de către ucenicii săi, dar toate purtând în prefață cuvântul său de binecuvântare. Dintre lucrările care îi aparțin, cea mai importantă este „Litos“ (Piatra), tipărită în anul 1644, operă de polemică religioasă cu aproape 900 de pagini.
Mărturisirea de credință și Sinodul de la Iași
Cea mai ipportantă moștenire pe care Ortodoxia a primit-o de la mitropolitul cărturar Petru Movilă este „Mărturisirea de credință“. În anul 1630, mitropolitul lucra la realizarea unui Catehism ortodox, pentru a-l contrapune lucrării cu același nume scrisă de Meletie Smotrițki, în care se găsea o vădită nuanță catolică. Apariția și răspândirea în țările slave a „Mărturisirii de credință“ atribuită patriarhului ecumenic Chiril Lucaris din 1629, tipărită la Geneva, a reorientat direcția lucrării pe care dorea să o editeze mitropolitul Movilă.
Ca răspuns la această provocare, mitropolitul Petru a scris „Mărturisirea de credință“, lucrare argumentată cu Sfânta Scriptură, canoanele Bisericii și scrierile Sfinților Părinți. Scopul ei a fost să expună învățătura ortodoxă de credință și, în același timp, morala creștină. Prima ei redactare a fost în limba latină, sub formă de întrebări și răspunsuri. Este structurată în trei părți: Despre credință – parte care explică Crezul; Despre nădejde – în care este explicată rugăciunea „Tatăl nostru“; și Despre iubire – parte ce explică Decalogul.
Pentru recunoașterea acestei scrieri s-a organizat Sinodul de la Kiev din anul 1640. Sinodul a cercetat lucrarea, dar nu s-a pronunțat în totalitate asupra ei. Din această cauză a fost convocat un sinod panortodox la Iași între 15 septembrie și 26 octombrie 1642. Din partea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol au participat exarhii patriarhali. De asemenea, au mai luat parte la discuții și mitropolitul Porfirie al Niceei, teologul grec Meletie Sirigul, egumenii de la Kiev – Isaia Trofinovici și Ignatie Oxenovici, iar Mitropolia Moldovei a fost reprezentată de mitropolitul Varlaam.
Sinodul a aprobat Mărturisirea lui Petru Movilă la data de 11 mai 1643, ea devenind în mod oficial Mărturisirea de credință a Bisericii de Răsărit.
A purtat pe sub hainele arhierești cămașa pocăinței
Despre mitropolitul Petru Movilă se spune că, din primii ani de călugărie la Pecerska și până la ultimul moment al vieții sale, a purtat tainic pe sub hainele obișnuite cămașa pocăinței țesută din păr foarte aspru. Acest veșmânt al nevoințelor ascetice avea presărat pe dinăuntru niște nasturi, care, de multe ori, lăsau pe trup umflături dureroase.
Sfântul mai purta pe trup un brâu de fier cu dinți ascuțiți. În miez de noapte, Petru Movilă se ruga făcând metanii, iar fața lui era scăldată în râuri de lacrimi de pocăință.
În chiar ziua aniversării sale (21 decembrie), marele mitropolit se pregătea pentru cealaltă naștere, în împărăția lui Dumnezeu. În noaptea următoare, 22 decembrie, cel mai umil călugăr din chinovie a mers la Domnul său spre odihnă.
Canonizarea
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene l-a canonizat pe mitropolitul Petru Movilă în anul 1996, cu prilejul serbării a 400 de ani de la nașterea sa. În anul următor, 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut canonizarea făcută de Biserica Ortodoxă a Ucrainei, iar în anul 2002, când s-au împlinit 360 de ani de la Sinodul de la Iași (1642), a fost proclamată oficial canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, în Catedrala mitropolitană din Iași, în ziua de 13 octombrie, în ajunul sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, după ce Arhiepiscopia Iașilor răspunsese solicitării Sfântului Sinod de a pregăti icoana, troparul, sinaxarul și slujba de pomenire. Data de serbare a vrednicului ierarh a fost stabilită pentru ziua de 22 decembrie, ziua mutării sale la Domnul.
(sursa: Ziarul Lumina)