Mitropolitul Iacob Putneanul – îndemn pentru părinți să-și dea copiii la școală

Pe părinți îi îndemna să-și crească copiii în frica de Dumnezeu, zicând:
Cade-se vouă, dreptmăritorilor creștini și cei ce aveți nume părintesc peste copiii cei mici, să aveți purtare de grijă pentru învățătura copiilor voștri, ca să nu se lipsească de hrana cea sufletească prin povățuirea cea bună, care sunteți datori să-i învățați pe dânșii.
Zicea iarăși:
Învățătura (cărții) este asemenea cu florile cele mirositoare, care cu mirosul învățăturii tămăduiesc toate rănile cele trupești, iar cel neînvățat este asemenea copacului celui uscat. Și precum soarele încălzește și crește toate cele ce odrăslește pământul, (tot) așa și învățătura (cărții) dă pricepere omului spre toată cunoștința.
Spunea, iarăși, mitropolitul Iacob:
Vedeți, părinților, care vă lăsați copiii voștri nepedepsiți (la carte), câtă stricăciune și pagubă pricinuiește feciorilor voștri lipsa învățăturii. Pentru aceasta vă îndemn ca să vă deșteptați inimile voastre la bunătățile cele sufletești, care curg din sfânta învățătură, și să vă dați copiii la învățătură, ca niște desăvârșiți părinți și purtători de grijă pentru cele de folos feciorilor voștri. Urmând poruncii și învățăturii noastre, veți avea nădejde a vă bucura și a vă veseli de fiii voștri ca de niște înțelepțiți de Dumnezeu și ei vă vor pomeni pe voi.
Iar pe cuvioșii părinți din Mănăstirea Putna îi sfătuia, zicând:
Cu cea părintească umilință vă îndemnăm ca să lucrați cu toată silința și neîncetată grijă cele ce vi s-au dat vouă – talantul cel bisericesc. Adică să adăpați cu cele preadulci și adăpătoare ape ale vredniciei preoțești turma cea cuvântătoare. Și acestea sunt neîncetata rugăciune pentru mântuirea și iertarea sufletelor celor cuvântătoare, care se săvârșește prin pomenirea la cea fără de sânge aducătoare jertfă.
Apoi adăuga și aceasta:
Rogu-vă cu umilință pe voi, pe toți, ca să nu vă leneviți pentru mântuirea voastră și a tuturor sufletelor, ci să lucrați fără de lene și cu toată osârdia la via cea de taină, ca să câștigați dimpreună cu dânșii cununa și slava celor fericiți. Lăsați, frații mei cei iubiți, deșertăciunile lumești și robiți inima voastră la bunătățile cele nespuse ale Împărăției Cerești, smeriți-vă întru Domnul, pentru ca să vă slăvească în veci. Pomeniți pe cei răposați părinți și frați ai noștri în toată vremea, ca să vă pomenească și pe voi Domnul, la venirea cea de a doua. Mică este osteneala, dar odihna este nesfârșită. Puțină este truda, dar câștigul este nenumărat. Puțină este tânguirea pe pământ, iar veselia nesfârșită.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 280-281, Doxologia.ro)