MITROPOLITUL ANASTASIE CRIMCA Al Moldovei și Sucevei (+1631)

– În anul 1609, mitropolitul Anastasie înalță, spre slava Preasfintei Treimi și cinstea neamului, frumoasa Mănăstire Dragomirna, cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt
a. Viața
Acest mare mitropolit al Moldovei s-a născut în Suceava, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, din părinți foarte iubitori de Hristos, anume Ioan și Cristina. Din botez se chema Ilie.
În timpul domniei lui Petru Șchiopul (1582-1591), tânărul Ilie Crimca a fost diac de cancelarie și ostaș. Apoi, renunțând la cele pământești, s-a făcut călugăr la Mănăstirea Putna. După puțină vreme a ajuns egumen la Mănăstirea Galata din Iași. În anul 1600 a fost ales episcop la Rădăuți. Dar în același an se retrage la Dragomirna unde zidește o mică biserică de piatră și întemeiază schit de călugări.
În anul 1606 este ales episcop la Roman, iar în decembrie 1607 este ales mitropolit al Moldovei și Sucevei, până în anul 1617, când se retrage din scaun la Mănăstirea Dragomirna, ctitorită de el în anul 1609. Între anii 1619-1629 păstorește din nou Biserica Moldovei. Apoi, se retrage la ctitoria sa și trece la cele veșnice, la 19 ianuarie 1631.
b. Fapte și cuvinte de învățătură
1. Mitropolitul Anastasie a fost ales de Dumnezeu din brațele maicii sale să fie păstor duhovnicesc al Bisericii lui Hristos. Părinții săi, Ioan și Cristina, l-au crescut de mic în frică de Dumnezeu, ca pe un odor de mare preț, dându-i o educație creștinească cu totul aleasă. Astfel, tatăl său l-a învățat bărbăția și tăria sufletească, care îl fac pe om statornic și îndelung răbdător în încercările de multe feluri ale vieții; iar buna sa mamă l-a învățat să fie smerit, cu sufletul deschis spre dumnezeieștile frumuseți, fierbinte în rugăciuni și iubitor de oameni.
2. În tinerețile sale, fiind ostaș în armata Moldovei, se spune despre dânsul că făcea adevărate vitejii în luptele cu cazacii, care prădau adesea satele și mănăstirile. Că, întărindu-se cu crucea lui Hristos și fiind îndemânatic și plin de curaj, biruia cu multă ușurință pe năvălitori. Pentru toate acestea a fost răsplătit de domnul Moldovei cu o mare întindere de pământ, unde mai târziu a zidit frumoasa Mănăstire Dragomirna.
3. Rămânând în oaste câțiva ani, tânărul Ilie Crimca a fost îndemnat de Duhul Sfânt să se facă ostaș al lui Hristos. Deci, renunțând la cele pământești, a intrat în obștea Mănăstirii Putna, călugărindu-se cu numele de Anastasie. Aici a deprins monahul Anastasie meșteșugul cel cu multă iscusință al picturii în miniatură și scrierea de cărți. Aici, în școala Mănăstirii Putna, a învățat ostașul lui Hristos meșteșugul luptei duhovnicești și buna nevoință călugărească.
4. Văzând părinții smerenia și istețimea minții monahului Anastasie, îndată l-au hirotonit preot și, la cererea voievodului, l-au trimis egumen la Mănăstirea Galata de curând zidită. Și atât de frumos a povățuit acest sfânt lăcaș, încât toți îl iubeau și mulți credincioși îl aveau de părinte duhovnicesc. După ce a format la Galata o obște bine organizată cu ucenici buni, în anul 1600, arhimandritul Anastasie a fost hirotonit episcop de Rădăuți.
5. Retrăgându-se din scaun datorită vitregiilor vremii, episcopul Anastasie a sihăstrit 6 ani de zile la metocul său, Dragomirna. Aici a zidit o mică biserică, a adunat în jurul său câțiva ucenici și se îndeletnicea cu citirea sfintelor cărți, cu zugrăvirea de icoane și cu scrierea de manuscrise, povățuind multe suflete către Hristos.
6. Pentru înțelepciunea și smerenia sa, în anul 1607, episcopul Anastasie a fost ales mitropolit al Moldovei, păstorind Biserica lui Hristos timp de 20 de ani. Cea dintâi grijă a sa a fost întărirea vieții duhovnicești prin mănăstiri și sate și zidirea de noi biserici.
7. În toate marile mănăstiri a rânduit egumeni din cei mai aleși, sporiți în fapte bune și cunoscători de limbi străine. Cel mai vestit dintre toți a fost egumenul Mănăstirii Secu, arhimandritul Varlaam. Prin orașe și sate a hirotonit preoți știutori de carte, în stare să conducă poporul pe calea Evangheliei lui Hristos. Astfel, sub lunga păstorie a mitropolitului Anastasie, mănăstirile și schiturile din Moldova au trăit o epocă de aleasă înflorire duhovnicească. De asemenea, în sihăstriile retrase din Carpați s-a înmulțit numărul sihaștrilor, din care unii erau cinstiți de popor, încă din viață, ca sfinți și făcători de minuni.
8. În anul 1609, mitropolitul Anastasie înalță, spre slava Preasfintei Treimi și cinstea neamului, frumoasa Mănăstire Dragomirna, cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt. Este, cu adevărat, cel mai măreț altar de rugăciune și de mângâiere pe care l-a ridicat vreun ierarh pe pământul românesc. În această mănăstire a rânduit mitropolitul egumeni buni și călugări cu viață de obște, unde niciodată n-a încetat dumnezeiasca Liturghie. (www.sfant.ro)