Mitropolie la Suceava?

– Un grup de prelați suceveni au demarat acțiunea de înființare a unei mitropolii la Suceava
– În cazul în care acest demers va avea succes, ÎPS Pimen va deveni, mai mult ca sigur, Mitropolit al Sucevei
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților este pe punctul de a deveni Mitropolie, subiect care ar putea fi luat în discuție cel mai devreme la sfârșitul lunii iunie, începutul lunii iulie, când va avea loc Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, singurul for care poate aproba transformarea unei Arhiepiscopii în Mitropolie. Mitropolia de la Suceava ar putea cuprinde și județul Botoșani și chiar o parte din județul Neamț, în baza unei noi organizări teritoriale a actualei Mitropolii a Moldovei și Bucovinei. În cursul zilei de ieri am contactat mai multe fețe bisericești din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților care au confirmat aceste intenții, fără să poată preciza dacă în acest moment se lucrează la documentația necesară pentru înființarea unei Mitropolii la Suceava. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Costel Stoica, a spus că în cazul în care sunt intenții de acest gen, inițiatorii trebuie să urmeze un proces elaborat, bazat pe o documentare exactă, documentație care trebuie înaintată Sfântului Sinod al Bisericii Române. Reamintim că există un precedent recent, și anume înființarea Mitropoliei Clujului.
– Ultima dată a existat Mitropolie la Suceava în 1948
Dacă avem în vedere zona Clujului și zona noastră, Suceava ar fi mult mai îndreptățită să aibă o Mitropolie, ținând cont de salba de mănăstiri din Bucovina, precum și faptul că a mai existat o Mitropolie în Cetatea Sucevei.
Datele istorice arată că prima Mitropolie a funcționat la Suceava la începutul secolului XV.
În Istoricul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților se menționează că:
„Noul patriarh Matei, la 26 iulie 1401, trimite cu o delegație actul de recunoaștere a mitropolitului Iosif care își avea reședința la Suceava. În anul 1402 domnitorul aduce aici și moaștele sfântului Ioan cel Nou, de la Cetatea Albă, pe care le așează în biserica Mirăuților, hărăzită a fi scaunul mitropoliei Moldovei. Atât la mitropolia din Suceava, cât și la Rădăuți au urmat apoi un șir de vrednici ierarhi care au făcut o strălucită păstorire cum a fost mitropolitul Teoctist, cel care l-a uns Domn pe Ștefan cel Mare, apoi unii care au ctitorit biserici, s-au îngrijit de cultura bisericească și de soarta țării. În veacul al XV – lea și al XVI – lea s-au ridicat cele mai multe și mai frumoase biserici și mănăstiri în Moldova, majoritatea sub domnia lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș și a urmașilor lor”. Conform aceleași surse, cele mai grele momente pentru credincioșii ortodocși din Bucovina au fost în secolul XVIII: „În anul 1775 Bucovina este încorporată în Imperiul Austro-ungar și Biserica Ortodoxă trece printr-o serie de încercări dictate de interesele stăpânirii. Măsurile de colonizare a provinciei, cu puternice influențe catolice, ca și desființarea majorității mănăstirilor de aici au însemnat o lovitură dată spiritualității și Bisericii noastre strămoșești”.
Tot în Istoricul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților se mai menționează că: „Prin reînființarea Mitropoliei Bucovinei și Dalmației cu capitala la Cernăuți, apoi după Marea Unire prin Legea din 1925, Mitropolia Bucovinei și Hotinului, cu centrul tot la Cernăuți, Biserica de la noi a cunoscut o oarecare înviorare mai ales sub raport cultural, Facultatea de teologie de la Cernăuți fiind pe atunci un așezământ de talie europeană. Dintre ierarhii cernăuțeni care au păstorit sub ocupație amintim: Vladimir Repta, Silvestru Morariu Andrievici, Eugenie Hacman, Ipolit Vorobchievici, Visarion Puiu și Tit Simedrea care în 1944, scos de valul ocupației sovietice se retrage spre Suceava. Aici Mitropolia va mai funcționa câțiva ani și în 1948, odată cu plecarea Mitropolitului Sebastian la Iași, se încheie și existența Mitropoliei Sucevei. În anul 1990, ca urmare a dorinței sucevenilor de a avea din nou arhipăstor aici în dulcea Bucovină, s-a reînființat Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, cu sediul la Suceava”.