Mitocanul descoperit de sandale

Titlul tabletei de față sună un piculeț a titlu de film sau de roman polițist, nu?
Marile companii care au contact nemijlocit cu publicul le interzic angajaților – în primul rând femeilor, pentru că bărbații sunt excluși prin subînțelegere – să poarte sandale la serviciu. De ce oare? Pentru că, în lipsa unei îngrijiri impecabile, dezvelirea labelor picioarelor poate induce dezgust, chiar repulsie în rândurile celor care devin, fără voia lor, privitori.
Călcâiele cu aspect de gresie, degetele deformate de încălțămintea fițoasă inspirată din mersul cocostârcului, unghiile supuse unei eroziuni complexe, praful depus între degete, care îți poartă imaginația spre cele mai oribile mirosuri coapte acolo, creează în ansamblu un tablou de-a dreptul respingător. Un tablou care se răsfrânge în modul cum este percepută în exterior nu doar persoana respectivă, ci și firma pe care o reprezintă.
Prea puține românce sunt preocupate de aceste aspecte, de aceea trebuie să li se interzică explicit portul sandalelor. Sunt amănunte, în opinia lor. Din indiferență, ele cred că îngrijirea frumuseții exclude labele cu care iau contact cu încălțămintea și apoi cu pământul. Habar nu au că precis acolo pică în secunda doi privirea bărbaților. Prea puțin le pasă.
Dacă femeile în sandale mai sunt cât de cât suportabile, ele fiind înzestrate de la natură cu un capital de finețe în privința căruia trebuie să picăm cu toții de acord, bărbații în sandale au un aspect pronunțat oribil. Ăștia nici n-ar trebui lăsați să se plimbe nestingheriți pe stradă, cu lăboanțele lor lătărețe și scârboase. Poliția ar trebui să-i amendeze pe loc și să-i rețină în arest, de unde n-ar trebui să li se dea voie să plece decât încălțați cu pantofii cei mai ermetici.
Dar culmea dezgustului este atinsă de bărbații care poartă șosete în sandale. Nu este o întâmplare că foarte mulți oameni politici au fost surprinși în această ținută. Ce le poți cere unor mitocani reprezentativi?
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.