Pentru că în ultimul timp urmăresc mai îndeaproape ceea ce se întâmplă în politică, am să vă povestesc în ce constă întoarcerea aceasta de 180 de grade în procesul pe care îl numesc simplificat Mititelu versus Nașu&Corleone. La prima pronunțare, instanța a operat cu definiția existentă la momentul respectiv a abuzului în serviciu, dând pedepse cu supendare și instituind niște despăgubiri amețitoare. După părerea multora (mă includ), total disproporționate. Dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul că la apel inculpații au fost achitați, iar despăgubirile șterse cu buretele. Invers decât s-a întâmplat la procesul Tranferurilor, când frații Becali, Borcea, Stoica, Popescu și toți ceilalți au fost achitați în primă fază, pentru a fi condamnați la apel. Cum aveam să aflăm mai târziu, atunci a fost vorba pur și simplu de mituirea primei instanțe, judecătoarea respectivă fiind și ea, la rândul ei, inculpată ulterior. De data aceasta, în cazul dezafilierii Universității Craiova, degeaba ne gândim la manevre oculte. Explicația e mult mai la îndemână: exact între cele două pronunțări, CCR (Curtea Constituțională a României) a admis o excepție de neconstituționalitate în privința abuzului în serviciu, în sensul în care acesta va atrage răspundere penală doar dacă se încalcă „legislația primară”, adică legi emise de Parlament sau Ordonanțe ale Guvernului. Ori, Sandu și Dragomir de ce se făceau vinovați? De încălcarea propriului statut, acela al FRF, potrivit primei instanțe. Au fost ei absolviți de această vină, conform celei de-a doua instanțe? Nu, doar că aceasta a operat cu noua interpretare a CCR, astfel că nu mai sunt consecințe în penal. Încerc un exemplu mai pe înțelesul nostru, al microbiștilor: să presupunem că o casă de pariuri nu vă onorează, în mod arbitrar, câștigul obținut pe un bilet. Vă puteți îndrepta împotriva casei de pariuri într-un proces civil, pentru a obține, în cazul unei decizii favorabile, suma revendicată, precum și eventuale despăgubiri. Fără ca persoana identificată a fi la originea abuzului să plătească în alt fel, pentru că a încălcat doar propriile reguli de funcționare! Revenind, au fost părțile din proces luate prin surprindere de ce de-al doilea verdict? Mă îndoiesc, deja Mititelu renunțase la tonul războinic, declara că nu îl interesează să bage oameni la pușcărie, ci doar să își recupereze paguba, făcându-și așadar curaj de unul singur. De ce i-a fost frică n-a scăpat, de-acum se poate îndrepta împotriva celor doi în civil, doar că trebuie să plătească în prealabil o taxă de timbru ca procent din despăgubirile solicitate. Deși ar avea toate șansele de câștig, după cum umblă vorba de cât de falit e, s-ar putea să-și scadă drastic pretențiile. Interesant și oarecum enervant, dacă decizia CCR ar mai fi întârziat un an (sau dacă procesul s-ar fi judecat mai repede), Sandu și Dragomir nu mai beneficiau în niciun fel, erau condamnați și buni de plată!