Procurorul general al României, Laura Codruța Köveși, a ținut recent o conferință de presă.
Cea de a doua din spectaculoasa carieră a domniei sale.
La noua confruntare cu jurnaliștii, distinsa a trădat o stinghereală mai mult decât ridicolă.
Asemenea unei curci prea mult despărțite de poiată – am spune, dacă am vrea să fim răutăcioși.
Asemenea unei lebede rătăcite în mijlocul lacului de cleștar – am spune, dacă am vrea, în schimb, să fim duioși.
Asemenea unei persoane care nu s-a adaptat încă total la noua sa condiție: de înalt demnitar al Republicii – vom spune noi, ținând să fim prozaici.
Cum era și de așteptat, Laura Codruța Köveși a fost asaltată de întrebări privind deja celebrul dosar de „trădare și spionaj”, instrumentat de suspectul procuror Ciprian Nastasiu.
Vorbitoarea a făcut față mitralierii gazetărești invocând un adevăr cu tăria de axiomă:
Datele din dosar sunt cunoscute doar de procurorul de caz.
Laura Codruța Köveși a fost adusă de peste munți de cuplul Monica Macovei – Traian Băsescu sub semnul procesului de ardelenizare necesară unei administrații centrale prea dâmbovițene.
Urmărind prestația domniei sale în chestiunea dosarului de tip ceaușist, ne-a bătut o clipă gândul unei nenorociri:
În loc să-i ardenelizeze pe miticii din București, Laura Codruța Köveși a sfârșit prin a se miticiza în doi timp și trei mișcări.
Pentru că numai un Mitică bucureștean ar putea dovedi șmecheria trădată de Laura Codruța Köveși.
Din punct de vedere teoretic, domnia sa n-avea cum ști ceva din dosarul „trădare și spionaj”. Într-adevăr, doar procurorul de caz cunoaște dosarul. Care procuror e obligat de lege, să-l țină secret pe tot parcursul anchetei.
Din punct de vedere practic, procuroarea șefă trebuia să știe toate datele din dosar.
Din simplul motiv că presa a publicat largi extrase din Rechizitoriu și din probe, ajungând cu găzduirea informațiilor legal secrete până la a reproduce fragmente din înregistrările făcute de SRI.
E imposibil de crezut că doamna Codruța Kövesi nu le citise în presă.
Ar însemna că domnia sa e o plutitoare prin spațiul Parchetului General.
Pentru că numai o plutitoare ar putea să nu afle că într-un dosar de spectaculozitatea celui de „trădare și spionaj” presa își desfată cititorii cu largi extrase dintr-un dosar pe care Legea îl impune secret.
Plecând de la premisa că procurorul general a știut de scurgerile în presă din dosar, ne putem permite afirmația că vorbitoarea a încercat o șmecherie pentru a nu răspunde unei chestiuni de fond:
Cum de n-a luat poziție față de grava încălcare a Legii prin furnizarea către presă de către procurorul de caz a unor pagini din dosarul ce trebuia să rămână secret până la finalizarea anchetei?
Singurul răspuns posibil, dacă excludem miticizarea domniei sale, rămâne faptul că nu i-a trecut prin cap să-și întrebe stăpânii – Monica Macovei și Traian Băsescu – cum să procedeze dacă jurnaliștii o întreabă de conținutul dosarului.
