Am citit nu demult prin presa de specialitate că Badea de la Dinamo îi propusese lui Mitică alias Corleone să dea lovitura de începere la amicalul Dinamo-Barcelona. Acesta ar fi refuzat replicând că demult nu-și mai luase o sută de mii de… chestii de-alea de la spectatori. Nu știu dacă nu cumva e vorba mai mult de folclor, adică reporterul să-i fi pus el vorbele în, mă scuzați, gură, ca să fie știrea mai spumoasă. Nu-mi pot imagina ce a fost în capul lui Badea când i-a propus așa ceva, poate o fi vrut să-l facă de băcănie sau măcar de brutărie, dar îmi pot imagina ce-ar fi declarat Corleone după ce-ar fi primit suta de mii de voturi împotrivă. Le-ar fi mulțumit milioanelor de telespectatori de la Acasă TV că nu s-au prezentat la stadion să gireze lovitura de ligă… Trecând de la această fabulă politico-fotbalistică la meciul propriu-zis, abia aștept și eu, ca și colegul de rubrică, să-l văd pe Țucudean în fața băieților cu tiqui-taca. N-a prea atins el mingea Neymar, când cu campionatul mondial al cluburilor, să reușească acum Țucudean? Mira-m-aș, dar tare mi-ar plăcea să le înfigă un gol cu capul, sub bară. Nu pentru că e dinamovist, că n-am treabă cu culorile particulare, ci pentru că e român și e tânăr.
Apropo de spanioli, sesizasem o suprasaturație a jocului lor, dar nu mă așteptasem chiar ca naționala lor olimpică să capoteze de o asemenea manieră, încă după primele două jocuri, 0-1 cu Japonia și cu Honduras! Mai mult, parcă au întâmpinat eliminarea cu o anume ușurare. Cât să-i mai țină entuziasmul și pe tinerii ăștia care au câștigat deja pe pe atâtea fronturi? Ba la Under 19, ba la Under 21, ba chiar și la naționala mare, vezi Mata și Jordi Alba. Astfel, probabil că Olimpiada va rămâne o afacere sud-americană, între brazilieni și uruguayeni, asta dacă nu cumva Marea Britanie nu-și va depăși cumva condiția la jocurile de echipă, la care se dovedesc incredibil de puerili.
