MITCĂU. Aflat pe malul drept al Nistrului, între Mosoriuca, Samușin, Onut și Ocna, satul Mitcău este menționat într-un uric din 16 aprilie 1617 drept moșie a lui Nestor Ureche, care îl dăruiește, în 9 martie 1643, nepotului său, Neculai Ureche, fiul lui Vasile, și fratele cronicarului Grigore Ureche.
În 8 iulie 1710, Ileana, jupâneasa banului Savin, fata fostului mare logofăt Vasile Ceaurul, dăruia Schitului Mare din Polonia jumătatea ei de sat Mitcău.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Mitcău, moșie a lui ASLAN, „39 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Tănasă, 3 călărași, Vasili Moscaliuc, Ion Băn și Ion sin Petrii Bălan, 1 jidov, Faki orândar, și 34 birnici, și anume: Gavril vornicul, Mihailo Brehuneț, Necolai sin ego, Iacob Motriucu, Vasile Boico, Andrei Căzacul, Giorgie Antoniuc, Iacob Binitinski, Timofei Cozaciucu, Dumitru Fișciucu, Iacob Bordeniuc, Ichim sin Bordeniuc, Ivan Huivan, Simion Antoniucu, Ostafii Andrișco, Fedor Hoșâvski, Petraș Mehera, Georgii Corbulic, Gavril Necora, Ivan Gălușcă, Dumitru morar, Ștefan vătăman, Gavril Șafariul, Andrei văcarul, Alecsa Tanca, Luchian Trifeniuc, Ion sin Giorgii, Simion cojocar, Fedor sin Moisii, Panko rusul, Ion Moisucu, Gavril Moscaliuc, Mihailo Huțul și Pricop rus.
În satul Slobozia Mitcău, existau 19 case, cu 1 popă, Ion, 1 dascăl, Maftei, 1 călăraș, Gligoraș Dominco, 1 jidov orândar, Ițko, și 15 birnici, adică: Vasile Vordeniuk vornic, Vasili Kunițki, Simion Hudima, Mihailo Sfistalo, Ștefan Delimciuk, Vasili Andrșciuk, Vasili sin Hudimii, Ștefan Kunițski, Mihailo pânzar, Georgie văcar, Ion sin Hudimii, Ștefan Sidoriuk, Iosip sin Tănasii, Ivan Cotic și Dumitru vătăman.
În 1774, Mitcău avea 42 familii, jumătate de sat aparținând, din 1710, Schitului Mare din Polonia. În 1775, satul Mitcău, din Ocolul Nistrului, avea 2 răzeși, 2 popi și 31 țărani, iar în 1784, 63 familii.
Moșia Mitcău a boierului Gheorghe Roset avea să fie scoasă la licitație, la rugămintea acestuia, de Administrația Bucovinei, în 25 ianuarie 1787, prețul de pornire a licitației fiind de 6.500 lei, fiind vândută, abia în 17 ianuarie 1789, lui Ștefan Ayvas, pentru 1.020 ducați.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mitcău a fost fundată în 1883 și sfințită în 1885, până atunci obștea fiind arondată bisericii din Brodoc.
În 1873, fusese deschisă, la Mitcău, o școală cu 3 clase[2].
În 1890, când partea de sus a satului devenise o localitate importantă sub austrieci, numită Brodoc, partea de jos a satului Mitcău avea 866 locuitori.
În 1910, întreaga populație a satului Mitcău vorbea limba ucraineană.
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 426
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 84