Mita părinților în educația copilului

Plăcerea de a oferi sau a primi cadouri ține de felul de a fi, de limbajul de iubire al fiecăruia. Darurile oferite copiilor cu diferite ocazii (zi de naștere, Crăciun etc.) sunt diferite de cele oferite condiționat. În al doilea caz psihologii consideră că este vorba despre o recompensă, “o mită” care urmărește manipularea comportamentului copilului.
Părinții care ajung să “plătească” pentru ceea ce le cer copiilor să facă, sau și mai rău, pentru ceea ce își doresc să nu mai facă trebuie să decidă să schimbe strategia. A mitui copilul pentru a-l determina să asculte este o metodă greșită, nesănătoasă și needucativă (“îți dau 10 lei dacă faci curat … / primești o înghețată dacă nu mai plângi etc.)
Mita poate fi transformată în recompensă pentru comportamentele frumoase. Ea nu trebuie să constea în valori ci în mici gesturi care să facă plăcere și în aprecieri. Recompensa poate să încurajeze, dar să nu uităm că este nevoie de măsură și echilibru în toate.
Faptele bune, purtarea frumoasă trebuie evidențiate. Când un părinte este mândru de copilul lui este bine să-i transmită acest lucru. Copiilor le place să fie apreciați și este posibil chiar să caute intenționat să atragă atenția cu lucruri bune pe care este capabil să le facă.
La noi există, din nefericire, o gândire de tipul “e normal să facă așa”. Destul de mulți părinți consideră că orice comportament negativ trebuie blamat, în timp ce comportamentele pozitive le lasă să treacă neobservate.
În general copiii au aceleași nevoi că și adulții. Faptul că sunt mici nu îi împiedică să-și dorească să fie apreciați. La fel ca oricărei alte persoane nu le place să li se impună ceva peste voia lor, nu acceptă umilința, își doresc să fie ascultați cu răbdare și fără ironie, să se țină cont și de părerile și dorințele lor. De ce nu … chiar și copiii încearcă să dețină controlul, să se impună.
De aceea este important ca părinții să justifice ceea ce cer astfel încât copilului să-i fie clar “de ce-ul”, iar nevoile copilului nu trebuie ignorate.
Statistic părinții cheltuiesc cu copiii mult mai mult decât este necesar (se vehiculează procentul de 500% față de generația anterioară). Frecventele daruri, mai mici sau mai mari, se încadrează în soluțiile rapide de a rezolva diferite probleme și în același timp atenuează sentimentul de vinovăție al părinților pentru lipsa de timp petrecut cu copiii. Urmările negative pe termen mediu și lung sunt lipsa de respect și responsabilitate. Copiii încep să creadă că li se cuvine să primească ceva de fiecare dată când fac ceva “bun” sau când nu fac ceva “rău”. Totodată ei ajung să înțeleagă faptul că nu trebuie să depună eforturi pentru a obține ceva, deoarece li se oferă oricum prea mult. Ei nu au cum să înțeleagă eforturile făcute de părinți, deci nu au cum să le aprecieze.
Mita poate supune temporar copiii, dar îi privează de capacitatea de a lua decizii, de a dobândi independența în lumea din afară familiei. Există studii care au demonstrat că acei copii care rezistă mai bine tentațiilor se dezvoltă mai bine din punct de vedere social. Copilul trebuie să fie motivat de reușita în sine, nu de recompensă, deoarece dacă această dispare, dispare și tendința de a depune efort pentru reușită.
www.problemele-copilului-meu.ro