Naționala mare a intrat într-o lungă hibernare, tocmai când Mutu va scoate capul ca ghiocelul, dar primăvara trebuia să ne-o vestească echipa „primavera”. Până și vremea a ținut să anunțe o sărbătoare ce mai mult se dorea decât se prevestea. Gazonul era de un verde ireal, sfidând parcă terenurile de golf ale englezilor. Tricolorii mici au început avântat, așa cum le stă bine unor tineri cărora le fierbe sângele în vine. Nici englezii nu s-au mărginit în a ne admira ocaziile de gol, scăpând de două ori spre poartă. Acolo au dat însă peste un băiat cu genă de portar și arcuri în picioare. Deși e subțire, Lung junior are vână, degajând până în preajma careului advers. În câmp, Torje și-a asumat prea multe responsabilități, probabil pentru că era căpitan. Alexe, colegul său de la club, n-a fost deloc în zi de șut, arătând că accidentarea a lăsat urme. Cei doi erau completați la mijloc de doi steliști, cu care teoretic vor trebui să se înfrunte duminică, numai că Lăcătuș nu pare a pune preț pe noua generație. În față, rapidistul Sburlea a făcut de toate, numai de gol nu s-a lipit. Culmea, tocmai faptul că nu erau suficient de copți pentru tactică, a făcut ca jocul să placă. Aici, de-alde Mourinho sau Răzvan Lucescu n-ar fi făcut altceva decât să pună șaua unor mustangi.
Meciul se scurgea fără golul izbăvitor, dar laitmotivul cu demisia nu se auzea de nicăieri. La ultimul corner, când nimic nu mai conta, iată-l pe excelentul portar Silviu Lung cerând permisiunea să atace careul advers. N-am înțeles de ce. De ce a cerut-o, de ce nu i s-a acordat, de ce s-a conformat… Puțină nebunie n-ar fi stricat în clipele acelea de final. Să se fi avântat în atac fără să arunce vreo privire spre bancă, să fi dat gol și după aia putea să ceară voie. Sau iertare!
