Cisterna sau rezervorul de apă al Cetății de Scaun a Sucevei își va închide pentru totdeauna misterele pe care le ascunde în pământ. Descoperită de arhitectul austriac Karl Romstorfer cu ocazia săpăturilor arheologice din perioada 1895-1904, cisterna a fost parțial explorată, iar mai apoi a fost acoperită cu pământ.
Redecopertată recent, cu ocazia lucrărilor care se derulează la Cetatea de Scaun, cisterna nu va avea parte de săpături arheologice amănunțite și în profunzime, iar detalii importante despre trecutul zonei și despre anumite părți ale istoriei medievale a Moldovei vor rămâne ascunse, probabil pe vecie.
Emil Ursu, directorul Muzeului Bucovinei, a confirmat că nu se vor efectua săpături arheologice la cisterna din interiorul Cetății de Scaun a Sucevei.
„Va rămâne un mister ce se putea găsi în această cisternă și asta pentru că arhitectul Gheorghe Sion, cel care are în responsabilitate lucrările de la Cetatea de Scaun, a arătat că există pericol de prăbușire a malurilor. Zona respectivă va fi acoperită cu dale, dar este posibil să fie ceva distinctiv acolo, care să menționeze existența rezervorului de apă al cetății”, a arătat Emil Ursu.
Romstorfer a săpat la o adâncime de patru metri
Cisterna cetății este o construcție cu pereți de piatră de tip fântână în care se aduna apa din precipitații și posibile aducțiuni exterioare și care servea locuitorilor și oștenilor în perioadele de asediu. Viorel Blănaru, consilier Patrimoniu, Monumente și Arheologie, din cadrul Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național Suceava, a arătat că Romstorfer a excavat la circa patru metri adâncime, determinând pereți cu o grosime de până la 50 de cm de formă patrulateră, posibil rotundă mai jos.
„Materialele arheologice descoperite au fost deosebit de importante, atât în ceea ce privește piesele metalice, cât și cele din ceramică. Ulterior, spre sfârșitul anilor 1970 cisterna a fost acoperită cu un podeț de scânduri pentru a nu se produce accidente. Mai apoi s-a astupat, iar curtea interioară a devenit spațiu pentru diverse manifestări”, a arătat Viorel Blănaru.
Lucrări s-au mai efectuat și în perioada 1962-1977, până la o adâncime de 6,5 metri, dar potrivit muzeografului doctor Victoria Batariuc totul a fost sistat din același motiv invocat acum și de arhitectul Gheorghe Sion: pericolul surpării malurilor.
Viorel Blănaru: „Săpăturile ar putea duce la descoperiri de mare importanță”
Consilierul Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național Suceava crede că este păcat că această nouă oportunitate de a afla tainele cisternei din Cetatea de Scaun nu este valorificată.
„Lucrările de consolidare a fortului mușatin din partea estică au dus la redecopertarea colțului de est al cisternei și al arcadei ce o acoperea parțial. Din păcate, am înțeles că săpăturile arheologice au fost sistate, iar amenajarea curții va duce la reacoperirea cisternei, rămânând ca dacă altădată cineva își va mai aduce aminte de ea să se facă săpăturile care ar putea duce la descoperiri de mare importanță”, a arătat Viorel Blănaru.
Și celelalte cetăți medievale din România au avut astfel de cisterne pentru a asigura rezerva de apă a oamenilor din interior pe timp de asediu. Poate cea mai cunoscută este cea de la Castelul Huniazilor din Hunedoara, unde prizonierii turci au săpat în stâncă până la 30 de metri adâncime pentru a da de prețioasa apă.
Constructorul, dispus să-i ajute pe arheologi
Redecopertarea cisternei s-a realizat cu ocazia lucrărilor de reabilitare a Cetății de Scaun, programate a se finaliza în 2014, pentru ca în primăvara lui 2015 să aibă loc inaugurarea oficială.
Reprezentanții firmei General Construct spun că zona a fost securizată și investigațiile arheologice depind doar de voința specialiștilor.
„Nu ne deranjează dacă în paralel s-ar executa și săpături la această cisternă. Din partea noastră există toată disponibilitatea de a veni în sprijinul reprezentanților Muzeului Bucovinei”, a arătat Doru Gheață, director tehnic al firmei General Construct.
