Într-o dimineață răcoroasă de martie, pentru copiii din 10 unități școlare din Bazinul Dornelor, orele de clasă – matematică, română, sport, biologie etc. – s-au transformat în lecții de viață. Dar nu orice fel de lecții, ci unele transmise în versuri, pe note muzicale, care picurau în sufletele lor pasiunea pentru muzică bună, pentru sentimente și trăiri exprimate în versuri.
„Să dăm folk la școli” este un proiect inedit, în care cunoscuți interpreți de folk au pornit prin școli, cu chitara în mână și cu versuri pe buze, pentru a le oferi copiilor o lecție pentru minte și suflet.
„Rău mă dor ochii mă dor / De durerea frunzelor. / Și mă fac și iar mă fac / Vânt de brad și vânt de fag. / Și mă duc și iar mă duc / Până la izvor sub nuc”, versuri care îi aparțin lui Valentin Moldovan, au răsunat vineri dimineață pe buzele a zeci de copii de la Școala Gimnazială Neagra Șarului, interpretate chiar de autorul acestora, venit tocmai de la Baia Mare.
În aceeași zi, Sorin Poclitaru – autorul versurilor a numeroase melodii folk și un puternic promotor al acestui gen muzical, dar și interpreți folk cu renume – Ștefania Iacob, Cătălin Stepa, Valentin Moldovan, Florin Seserman, Adrian Beznă și Vasile Mardare, au fost prezenți în școlile comunelor din zona de munte a județului, inoculând celor mici, dar și celor mari deopotrivă, pasiunea pentru muzică și poezie.
Bogăția sufletească, cea mai mare avere
„Încercăm să aducem copiilor folk, care înseamnă muzică și poezie. Venim în mijlocul vostru, pentru a vă fi ușor să înțelegeți ce vrea muzica de la voi. La 9 dimineața nici un om normal nu vine să asculte poezie, dar sunt ferm convins că totuși voi sunteți bucuroși că ați scăpat de o oră din programul școlar. Am început să scriu poezie când eram de vârsta voastră, sunt ferm convins că și dintre voi sunt copii care scriu…”, le-a spus Sorin Poclitaru micuților așezați în bănci, cu căciula pe cap și gecile în spate.
Nu peste mult timp, aceiași „omuleți”, despovărați de hainele de mers pe stradă și de inhibiții, cântau de zor, alături de Valentin Moldovan, încălziți de pasiunea muzicii și de versurile ce îți merg la suflet.
„Citiți, pentru că astfel vi se va deschide atât de frumos mintea, încât veți vedea că lumea este extraordinar de frumoasă, iar ce nu poate fi văzut cu ochiul, direct, poate fi văzut cu ochii minții, ce nu poți atinge cu mâinile, poți atinge în gând, iar uneori lucrurile acestea se întrepătrund atât de frumos încât e minunat să trăiești acel sentiment… Bogăția din suflet nu v-o poate da sau lua nimeni. Ține doar de voi, să deschideți ochii”, a fost îndemnul lui Sorin Poclitaru, care le-a recomandat și cu ce poeți să înceapă, pentru a înțelege versurile, nu doar să învețe automat o interpretare a lor, dată de alții.
„Sunt ferm convins că nu mulți dintre voi sunt cunoscători ai genului folk. Noi am crescut cu muzica asta și pentru noi era cam ce sunt acum pentru voi Smiley și Delia, doar că atunci era Cenaclul Flacăra – probabil cel mai mare fenomen artistic al perioadei de până în 1989. Pentru noi a fost hrană sufletească”, le-a explicat Sorin Poclitaru.
Iar în clasă au continuat să răsune melodii melancolice, precum „Dor de Nichita” ori „Galbenă gutuie”, dar și marșul istoric „Treceți, batalioane române, Carpații”, la care copii și profesorii au cântat deopotrivă cu cel ce le interpreta.
Un om cu o chitară, care cântă folk – versuri recitate pe note muzicale.
Doar că atunci când cântă, acel om se transformă în poezie lichidă, vaporoasă, care se revarsă către tine, te învăluie, te înfioară și îți răscolește simțurile.
Tocmai de aceea, la finalul orei magice, directorul de școală a mărturisit: „Nu a trecut ca o oră de clasă, ci cu totul altfel, a fost o lecție în adevăratul sens al cuvântului. Nu am învățat doar muzică, ci și ce să alegem, să gândim liber. Abia acum mi-a explicat cineva că o poezie trebuie să o înțelegem prin prisma inimii. Copii, citiți poezii, puneți-le pe muzică… O să începem și noi să facem la fel. Este visul meu de când mă știu să fredonez ceva la chitară. Nu l-am împlinit încă, dar este timp pentru toate”.
„Pepiniera” folk din zona de munte
„Să dăm folk la școli” – un îndemn pus în aplicare, deocamdată în zona de munte a județului, în localitățile Ciocănești, Cârlibaba, Iacobeni, Poiana Stampei, Dorna Candrenilor, Coșna, Panaci, Șaru Dornei.
Cei care învață în aceste școli și cei care predau acolo și-au dat apoi întâlnire la Casa de Cultură „Elisei Todașcă” din Poiana Stampei, pentru a asista la un concert comun al tuturor interpreților de muzică folk care au fost să le vorbească elevilor în clasă, de aproape.
Sorin Poclitaru, inițiatorul proiectului, a remarcat: „«Dăm folk la școli» este un proiect prin care se încearcă creșterea publicului de folk, de la vârste fragede, este o nebunie de-a mea, de mai multă vreme. Am zis că dacă tot îmbătrânește publicul de folk, singura șansă este să îl formăm mai devreme, să îl luăm de jos și să-l creștem. Văd că funcționează mai bine decât mă așteptam. Nu aș fi crezut că atât de bine va fi primit folkul, iar copii care spuneau că nu au auzit și nu ascultau așa ceva cântau cu noi piese folk, doar că nu știau că sunt așa ceva. Este a doua oară când venim în bazinul Dornelor, mulțumită primarului de la Ciocănești, Radu Ciocan, care a sunat în toate părțile… Așa am reușit să aducem șapte artiști care au cântat în 10 școli și licee, pentru copii de la grupa 0 până la cei de clasa a XII-a. A fost ceva extraordinar, de mare impact”.
Rezultatele nu au întârziat, chiar de la prima ediție, cea mai bună dovadă fiind grupul de copii care au interpretat pe scenă muzică folk, ca adevărați profesioniști.
„Chiar mă gândesc, dacă ține Doamne-Doamne cu noi, să lărgim aria de acțiune a acestui proiect, să mergem prin țară… Se găsesc bani pentru toate prostiile, s-or găsi bani și pentru ceea ce facem noi, mai ales că nu ne înghesuim să cerem bani, ci facem mai mult misionariat – cum merg unii cu Biblia, așa mergem noi cu muzica și poezia”, spune emoționat poetul din Gura Humorului.
Misionari care se confruntă cu canibalismul din muzica românească.
Pasărea Phoenix a folkului românesc
Păstrători ai valorilor generațiilor de înainte de 1989, folkiștii, câți au mai rămas, speră ca inițiativa lor să fie la baza unei renașteri a acestui gen muzical. Ca o pasăre Phoenix, care să renască din propria cenușă.
„Proiectul «Să dăm folk la școli» este un pas foarte important pentru folkul românesc. Am avut surprize foarte frumoase mergând prin școli, copiii iubesc muzica folk, dar, din păcate, nu le-a făcut cineva cunoștință cu acest gen muzical. Aceasta este menirea noastră, prin acest proiect”, consideră Ștefania Iacob, cel mai tânăr membru al grupului de „misionari muzicali”, venită din Botoșani, dar puternic legată de Suceava, prin intermediul lui Sorin Poclitaru, ale cărui versuri îi sunt inspirație pentru cântece.
„Sper ca acest proiect să se extindă, copiii să poată alege din gama largă de muzică.
Am avut o experiență foarte frumoasă la Cârlibaba, unde foarte mulți copii au ascultat muzică timp de o oră și jumătate, mi-a fost foarte greu să plec de acolo, pentru că acei copii erau foarte receptivi”, spune și Cătălin Stepa, venit tocmai de la Hunedoara.
„Ne-am adunat lângă Sorin Poclitaru, inițiatorul acestui proiect, oameni din colțuri diferite ale țării. Pentru noi a fost o încercare plină de emoție – dacă am reușit să le spunem (n.r. copiilor) că muzica și poezia te eliberează de multe alte piedici și traume ale realității și te fac să devii mai sensibil, mai uman, este o mare bucurie pentru noi, e ca și cum am fi câștigat un festival. Muzica folk este cel mai la îndemână mod de a spune lumii ce simți, printr-un cântec, în care vorbele au fost la tine în suflet și le-ai pus la picioarele cântecului, sau, dacă au fost găsite în altă parte, au fost atât de cunoscute încât ai îndrăznit să le pui într-un colț special al inimii tale, în cântec”, consideră Adrian Beznă – cantautor și poet, din Piatra Neamț.
Cândva, poetul Adrian Păunescu a reușit să adune în jurul său valorile care au dus la apariția fenomenului Cenaclul Flacăra. Acum, un alt poet, sucevean, vrea să țină aprinsă flacăra folkului românesc, înconjurat de prieteni din toată țara, care s-au transformat în misionari ai muzicii și poeziei.
