Mișcările duhovnicești ale minții

Mintea creștinului are trei mișcări, după Sfântul Maxim Mărturisitorul: Mișcarea dreaptă, când cugetă numai la Sfânta Scriptură, la minunile Domnului, la cele cerești. În această mișcare a minții poate intra și ispita diavolului pentru a-l înșela pe om. A doua este mișcarea în zig-zag, când omul cugetă și la Sfânta Scriptură și la lumea văzută a zidirilor, la creație. Și aici poate intra ispita diavolului, când cugetă prea mult. A treia mișcare a minții se numește ocolitoare sau în spirală, când omul se coboară cu mintea în inima sa, precum melcul în casa sa și mirele și mireasa în cămară, și de aici, din inimă, unde nu mai poate intra ispita diavolului, mintea se înalță spre Hristos. Marii noștri sfinți și cuvioși întotdeauna își aveau mintea în inimă și de aici, din adâncul inimii, se rugau, vorbeau cu mirele Hristos și dădeau război diavolului. Despre aceasta spune și Mântuitorul, zicând: ” Iar tu când te rogi, intră în cămara ta și încuind ușa ta, roagă-te Tatălui tău…” ( Matei 6, 6 ). Aceasta este cea mai înaltă și mai folositoare mișcare a minții, să o coborâm în inima și de aici să ne înălțăm să vorbim cu Hristos, să plângem pentru păcatele noastre și să dăm război diavolului. Dar nu toate cele trei mișcării le putem folosi la fel.
Folosul cugetării la creația lui Dumnezeu
Sfântul Vasile cel Mare spune în cartea sa numită Exaimeron că ” toată lumea văzută este școală și imagine a lumii nevăzute „. Tot el spune că ” toată floarea și toată iarba ne învață că este Dumnezeu „. Zidirea văzută tâlcuiește pe Scriptură și Sfânta Scriptură tâlcuiește pe zidire. Atât una, cât și alta, sunt ca două file de carte. Pe o pagina citim cuvintele Sfintei Scripturi, pe cealaltă pagină citim în cartea zidirii, care vorbește de Dumnezeu. La fel spune și Sfântul Grigore de Nyssa : ” Toată zidirea, ca o trâmbiță strigă la noi că a făcut-o Dumnezeu”. Am citit într-o carte cum un filosof se plimba cu bățul în mână pe un câmp și bătea florile cu bățul: „Le bat pentru că prea tare strigă către mine că le-a zidit Dumnezeu!”.
Toate creațiile văzute se numesc darurile lui Dumnezeu. Și precum face mirele cu mireasa că își dau daruri care întăresc dragostea între ei, tot așa face și Dumnezeu cu noi. El pune mintea noastră între El și creații, ca să-L putem mai bine înțelege și vedea. Dumnezeu ne dă cele create în dar, iar noi îi dăm lui Hristos, Mirele inimii noastre, gândurile, rugăciunile și dragostea noastră. Sfântul Antonie cel Mare nu știa multă carte, dar era atât de înțelept în cele duhovnicești că uimea pe toți filosofii care veneau la peștera lui. Odată, l-au întrebat câțiva filosofi: „Antonie, care sunt cărțile tale pe care ai învățat? „Iar el, arătând cu mâinile cerul, stelele, marea și întreaga natură din jurul sau, le-a zis: „Acestea sunt cărțile mele pe care le citesc și care întrec pe toate celelalte” ( Dicționarul Aghiografic, pag. 90) .
Cum poate creștinul să se înalțe cu mintea mai ușor, prin cugetare, de la zidire la făcătorul ei, Dumnezeu?
Poate cineva să cugete la zidirile lui Dumnezeu și să se înalțe cu mintea de la zidire la Ziditor, numai dacă își are mintea și inima curățite de patimi. Altfel, nu poate vedea și simți în cele zidite pe Dumnezeu, precum sunt necreștinii și păcătoșii. Auzi ce zice Hristos: „Fericiți cei curați cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu ” ( Matei 5, 8 ). Mintea se curăță foarte repede de cugetele cele rele. Este de ajuns citirea unei pagini din Sfânta Scriptură sau rostirea unei mici rugăciuni cu luare aminte. Dar tot așa de repede se poate întina. Inima însă, cu anevoie se curăță de patimi și cu anevoie se întinează. Cel care are inima curată este mult mai sporit duhovnicește decât cel cu mintea curată de gânduri rele.
Care este rugăciunea cea mai potrivită pentru călugării începători și pentru creștini?
Sfântul Ioan Scărarul spune că „de la noii începători nu cere Dumnezeu rugăciune desăvârșită, adică rugăciunea inimii, căci a îngerilor este desăvârșirea. Pentru noii începători se recomandă rugăciunea verbală, rugăciunea citită din cărțile de pravilă: Ceaslov, Psaltire, Acatistier, Sfânta Liturghie, slujbele zilnice ale Bisericii și ascultarea. Sfântul Simeon al Tesalonicului zice că ” după vârsta duhovnicească a fiecăruia să se recomande și lucrarea duhovnicească a rugăciunii minții și a inimii”. Că dacă cineva începe înainte de vreme, până nu este curățit de patimi aceasta înalță rugăciune, se ostenește în zadar și se tulbură. Deci, nimeni să nu înceapă viața duhovnicească cu rugăciunea contemplativă a inimii, ci cu rugăciunea lucrătoare, care constă din metanii, închinăciuni, rugăciuni din Ceaslov, post, citirea Psaltirii și a altor cărți folositoare, ascultare și smerenie față de toți. Acestea formează viața cea lucrătoare care este potrivită pentru toți și pentru călugări și pentru mireni. Iar viața contemplativă specifică mai ales călugărilor, constă în paza minții, lucrarea minții, rugăciunea minții, rugăciunea inimii și contemplarea sau privirile cele duhovnicești ale inimii. Așa ne învață toți Sfinții Părinți, dascăli ai rugăciunii. (Părintele Cleopa)