Mișcări mari de trupe mici

Dacă-i întrebi pe antrenorii și președinții cluburilor noastre de fotbal despre obiectivele dumnealor, după aflarea răspunsurilor nu-ți rămâne decât să constați că vreo câțiva sunt realiști până la un punct, iar marea majoritate visători dacă nu de-a dreptul țicniți, precum cei ai Naționalului care dacă n-a fost să ia titlul, atunci mai mult ca sigur că se cară în Divizia B! La fel și Craiova lui Mititelu, aflată mult mai aproape de retrogradare decât de Liga Campionilor. Cum nici Timișoara nu pare, în ciuda tupeului patronului, aptă de vreo cupă europeană, ci mai degrabă beneficiara faptului că deocamdată există alte 13 încă mai proaste decât ea. Care titlu, care evoluții în Europa? Avem, așadar vreo 14 echipe care prin hazard ocupă locurile de la 5 la 18, una CFR Cluj, așezată unde trebuie, pe 4, și cele care, de când mă știu, umplu podiumul și visează, oarecum justificat, la titlu: Dinamo, Steaua și Rapid. Vorba-i ce fac ele pentru a-și atinge obiectivul, de fapt obiectivele, fiindcă două din ele țintesc și Cupa U.E.F.A. care tare dragă le-ar fi în vitrine, numai că, probabil dându-și seama că e mult până departe, au început să o trateze cu oarecare sictir, pe principiul „vulpea și strugurii”. Indiscutabil, patronii de la noi, indiferent că-s singuri (ca Becali sau Porumboiu) ori acționează în bandă (oricât am încercat, nu găsesc alt termen care să se potrivească), așa cum se petrec lucrurile la Dinamo, vor avea foarte curând o problemă. Dacă nu cumva deja o au. E vorba despre statutul de „fotbalist comunitar” pe care îl au, de câteva zile, angajații domniilor lor. Și care, dornici de performanță cum prea bine îi știm, nu vor ezita, în imensa lor majoritate, nici o secundă spre a se haiduci prin liga a III-a belgiană sau cea de-a patra din Țara Galilor. Unde, evident, salariile sunt măcar cât ale „generosului” patron al Rapidului care pare a nu fi înțeles nici măcar acum că pe lumea asta, indiferent de domeniu, performanța trebuie plătită. Nu cu minciuni ordinare, nici cu promisiuni (mereu neonorate, deci tot minciuni ordinare) de funcții ipotetice la încheierea unui contract mai mult virtual și el. Fotbalul se joacă pe bani. Iar fotbaliștii sunt cei care îi câștigă prin muncă, nu patronii. Ar mai fi o discuție: ăștia plătiți mai mult în bătaie de joc or fi chiar fotbaliști? Vom vedea ce sunt abia când vor pleca, sau nu, la Deveronvale ori Libourne Saint Seurin.