Miruna Lepuș: „Nae Ionescu sau împlinirea prin tineri”



Miruna Lepuș: „Nae Ionescu sau împlinirea prin tineri”
Miruna Lepuș: „Nae Ionescu sau împlinirea prin tineri”

Miruna Lepuș, absolventă a Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice din București și masterandă în „Teoria și practica editării” la Facultatea de Litere a Universității București.
este sincer interesata de istoria României.
Perioade sensibile ale istoriei noastre și personaje care au marcat epoca în care-au trăit
Spirit cercetător, Miruna Lepuș nu s-a mulțumit cu informațiile pe care manualele moderne le oferă asupra unor perioade sensibile ale istoriei noastre și asupra unor personaje care au marcat epoca în care-au trăit.
A citit, a căutat date, a scris ceea ce i s-a părut a fi important.
Astfel a apărut o prima carte intitulată „Despre Eminescu și ce am învățat descoperindu-l”, lucrare adresată în special colegilor de generație care au resimțit, ca și ea, frustrarea de a nu ști mai nimic despre o parte însemnată a operei eminesciene.
Nae Ionescu poate fi considerat o întruchipare a epocii în care a trăit
Noua sa carte este rodul studiilor legate de o altă personalitate despre care s-ar putea spune că a fost o victimă a istoriei. Profesor universitar, filosof, gazetar cu impact asupra vieții politice și „stea” a evenimentelor mondene, Nae Ionescu poate fi considerat o întruchipare a epocii în care a trăit, strălucitoarea, întunecata, tragica și ușuratica perioadă interbelică.
Profesorul Nae Ionescu și-a pus amprenta asupra epocii sale, așa cum și epoca și-a pus amprenta asupra creației și vieții lui. Destinul său, la fel ca și cel al altor gânditori interbelici, pendulează între împlinire și ratare, între adulația contemporanilor și căderea postumă în anonimat.
Adevărata împlinire a profesorului s-a făcut prin tineri
Nae Ionescu a lăsat o operă căreia, privită în contextul în care a fost creată, i se pot înțelege prestigiul și coerența, dar care, evaluată prin metoda înghesuirii în patul lui Procust al altor credințe și a altui context istoric, poate fi considerată ca fiind discutabilă. Lăsând la o parte chestiunea perenității unui tip de gândire a cărui perfectă încadrare în epocă îl face, poate, inoperant în alte vremi, putem considera că adevărata împlinire a profesorului s-a făcut prin tineri: îndrumați – în perioada cea mai receptivă a vieții lor – de un magistru înzestrat cu strălucire, elevii săi au dus această strălucire mai departe sporindu-i intensitatea.
Sursa: www.libris.ro