Mironosițele, modele de femei creștine

Știți desigur că duminica a III-a după Paști este Duminica Mironosițelor. Dar știți și că această duminică este zi de sărbătoare a femeii creștine? Căci dragostea, credința și devotamentul lor sunt virtuți către care trebuie să tindem și noi.
Dar să vedem cine sunt femeile mironosițe. Ele sunt femei purtătoare de mir, care au urmat lui Hristos împreună cu Sfinții Apostoli și care, după ce au fost martore ale Patimilor Domnului, au uns trupul Mântuitorului cu miresme.
În ziua de duminică, ziua Învierii, ele au pornit spre mormântul Domnului, întrebându-se pe drum cine le va prăvăli piatra cea mare de la intrarea în mormânt. Ajungând la mormânt, spre uimirea lor, au văzut că piatra este prăvălită. O prăvălise un înger purtător de lumină, care le-a vestit mironosițelor Învierea Domnului, poruncindu-le să spună despre aceasta și Apostolilor. Astfel, femeile mironosițe au fost cei dintâi oameni care au primit vestea Învierii lui Hristos.
Să vedem acum care au fost femeile mironosițe. Cea dintâi și cea mai plină de râvnă și credință este Maria Magdalena, care era din Galileea, din cetatea Magdala.
Alte sfinte mironosițe sunt: Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, adică vara Maicii Domnului, Maria lui Cleopa, Salomeea, mama fiilor lui Zevedeu, Ioana, Suzana și surorile lui Lazăr, Marta și Maria.
Toate credeau cu tărie că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Ele duceau o viață curată, plină de rugăciune, post și milostenie. Din ceea ce aveau ospătau și odihneau în casele lor pe Iisus și pe Sfinții Apostoli.
Bărbăția și râvna mironosițelor s-au arătat și mai mult în vremea Sfintelor Patimi ale Domnului, la punerea în mormânt a trupului Mântuitorului și la vestirea Învierii. Nu s-au temut de întunericul nopții, nici de ostașii care păzeau mormântul, nici de moarte, de nimic. Ele voiau doar să îl vadă pe Domnul, să îi ungă și să îi sărute Sfântul Lui Trup.
Iată așadar cât de curajoase, cât de pline de credință și iubire au fost aceste sfinte femei! Să luăm așadar aminte la faptele lor și să încercăm să facem din virtuțile lor parte din viața noastră.
Magdalena GHEORGHE