Mirodenii cu funcții terapeutice

Încă din antichitate, orientalii au observat cu atenție că mirodeniile nu sunt numai niște adaosuri care să dea aromă și gust atractive diverselor preparate culinare, ci și prețioase surse de sănătate. De aceea, lungile călătorii ale negustorilor de mirodenii au devenit adevărate magistrale pe uscat și pe ape, care au unit în mod pașnic Asia de Europa.
Europenii au fost de?a dreptul fascinați de efectele aromatizante conferite mâcărurilor de mirodeniile aduse de peste mări și țări de către misterioșii negustori arabi sau turci. Adesea, acestea erau privite drept mijloace secrete de stimulare a simțurilor sau de atingere a stării de calm și relaxare.
În perioada evului mediu timpuriu, numai oamenii cu dare de mână își permiteau să cumpere și să folosească mirodeniile. Într?un timp, ele deveniseră un etalon al bogăției unei case nobile. Dar, oameni practici, țăranii români au găsit mijloace să cultive ei înșiși o bună parte dintre mirodeniile pe care, altă dată, le aduceau la mare preț negustorii Bizanțului. Astfel, s?a ajuns să se găsească prin grădinile românilor ghimbirul, șofranul, anasonul, mărarul, cuișoarele, nucșoara, maghiranul, menta, cimbrul, rozmarinul, lemnul dulce, coriandrul și chimenul.
Semințele de secărea, chimen dulce sau anason mare
Conform observațiilor medicinei tradiționale chinezești, semințele de secărea au energie caldă și mireasmă picantă, putând induce o senzație de încălzire în regiunea abdominală și să îmbunătățească activitatea rinichilor, a vezicii urinare și a stomacului. Cei care suferă de dureri provocate de hernia intestinului subțire își pot prepara o pulbere din: 40 g sâmburi de caise copți în cuptor, 20 g capete albe de ceapă verde, bine uscate în cuptor și 40 g semințe de secărea, de asemenea, coapte bine. Se dizolvă 10 g pulbere în 40 ml vin de orez și se bea acest preparat de 2 ori/zi. Pentru aceeași afecțiune, se mai poate pregăti o altă pulbere obținută din coacerea semințelor de secărea și a semințelor de litchii, în părți egale. Și aici, sunt folosite câte 10 g de pulbere, dizolvate în 40 ml vin de orez, cantitate consumată de 2 ori/zi. Încă o variantă: cantități egale de semințe de secărea și boabe de piper negru, se macină fin și se dizolvă în vin de orez. Se administrează de 2 ori/zi.
Pentru cei care suferă de lumbago, împiedicându-le mișcările de răsucire dreapta-stânga, ca și pentru stările de oboseală avansată, se recomandă un preparat din rinichi de porc fierți și tăiați în felii subțiri, cu semințe prăjite de secărea. Poate fi o mâncare foarte gustoasă, adăugată la fiecare prânz și/sau cină.
În spitalele chinezești, se aplică pe larg un tratament tradițional în cazurile cu hidrocel al tunicii vaginale ori de elefantiasis scrotal. El constă din prepararea unor turte din câte 16 g semințe de secărea, prăjite până se înnegresc și 2 ouă proaspete de rață; seara, înainte de culcare, în timp ce se mănâncă turtele, se bea, puțin câte puțin, vin de orez cald. Statisticile arată un procent de 89 la sută cazuri vindecate!
Totuși, este nevoie de prudență în utilizarea tratamentelor cu semințe de secărea, deoarece energia lor caldă poate agrava o diaree rebelă sau durerile provocate de expunerea la temperaturi înalte, ca insolații, arsuri sau chiar febră. Altfel, secăreaua (mulți se gândesc deja la celebra „secărică”, un lichior ce se consuma frecvent în România, cunoscut și sub denumirea de lichior de anason) este un bun stimulent al digestiei și un carminativ al stomacului, eliminând gazele intestinale, reglând activitatea intestinală, dar poate fi și un excitant al sistemului nervos. Rădăcina de secarea este un adjuvant prețios în tratarea artritelor acute provocate de expunerea la frig și umezeală.
Cuișoare pentru creșterea poftei de mâncare
Conform medicinei tradiționale chineze, cuișoarele au energie caldă și mireasmă picantă, având proprietăți similare cu secăreaua. În plus, cuișoarele activează splina și, în mod deosebit, funcția renală. Mulți români mai știu și faptul că mestecând 2?3 cuișoare se poate îndepărta mirosul neplăcut degajat din gură, mai ales după ceapă sau usturoi.
Dar chinezii mai știu și despre proprietățile cuișoarelor de a induce o senzație de căldură în stomac, de a stopa o senzație de vomă sau un sughiț rebel. Cei cărora le lipsește pofta de mâncare pot să bea un ceai din 20 de cuișoare, cu tot cu frunzulițele lor roșii; se pune apă doar atît cît să fie acoperite. O asemenea băutură poate îndepărta disconfortul gastric provocat de o indigestie, reducând, totodată, aciditatea gastrică.
Lemnul dulce îmbunătățește activitatea splinei
Aproape uitat de tot de către români, lemnul dulce a început să reapară prin magazinele specializate în plante medicinale. Dar puțini știu la ce să?l folosească. Tradiția medicală chinezească îl categorisește drept aliment cu energie neutră și mireasmă dulce, capabil să calmeze stările acute, să producă mucus în plămâni, să contracareze efectele toxice ale unor alimente și chiar să coordoneze acțiunea altor plante medicinale asupra organismului uman. Îmbunătățește activitatea splinei, a stomacului și a plămânilor. Lemnul dulce este cunoscut de chinezi în două forme de prezentare: cea naturală, cu energie ușor răcoroasă și gust dulce, utilă în tratarea intoxicațiilor alimentare și lemnul dulce macerat în miere, cu energie ușor caldă și același gust dulce, eficient în tonifierea splinei și creșterea generală a energiei organismului.
În cazurile de abces pulmonar, pneumonie supurantă sau bronșită uscată (fără tuse), se recomandă un ceai prin fierberea a 150 g lemn dulce și 80 g ghimber deshidratat, în apă cît să acopere plantele din vas. Când apa scade la jumătate, se oprește fierberea și se bea zeama caldă. Se administrează de 2 ori/zi.
La femeile cu stări de isterie, ca și în stările de anxietate și stres, se bea zeama de la fierberea a 10 g lemn dulce, 20 g tărâță de grâu și 5 curmale roșii. Este una dintre cele mai vechi și respectate rețete din istoria milenară a medicinii chineze.
Sursa: www.evenimentul.ro