Mirodenii care vă fac bine

CHIMENUL
DENUMIREA LATINĂ: Cuminium cyminum (familia umbeliferelor).
DESCRIERE
Chimenul este o plantă anuală cu tija înaltă de 30-50 cm, dreaptă și ramificată. Este netedă la bază și ușor păroasă în vârf, are frunze alterne, pețiolate, decupate în fâșii înguste, filiforme. Florile albe sau purpurii sunt grupate în inflorescente terminale, formate dintr-un mic număr de raze (5-6).
PĂRȚILE FOLOSITE
Fructele.
CULTIVARE, RECOLTARE
Originar din Orient, chimenul preferă solurile argiloase, uscate și expuse la soare. Recoltarea se face în mai-iunie, cu puțin înainte ca fructele să ajungă la maturitate. Tijele sunt uscate la soare timp de două-trei zile, apoi sunt bătute ca să se recupereze semințele. Fructele, de un galben arămiu, sunt alungite, striate, puțin ascuțite, amintind de cele ale mărarului, dar puțin mai voluminoase. Are un miros puternic și nu prea plăcut, iar gustul lui e aromatic. Este deseori confundat cu chimionul.
PROPRIETĂȚI
Stomahic, carminativ, antispastic, chimenul este folosit prin aplicare împotriva obstruării curgerii laptelui la femeile care alăptează.
PREPARARE
O linguriță la o cană de apă; se fierbe 2-3 minute și se lasă la infuzat 10 minute.
INDICAȚII
Se bea o cană de infuzie la o oră după masă în cazuri de aerofagie, gaze intestinale, digestii lente, dificile sau dureroase.
REȚETA DE SĂNĂTATE
Împotriva obstruărilor curgerii laptelui, se face o pastă amestecând semințele de chimen sub formă de pudră cu puțină apă. Se întinde pe o cârpă fina. Apoi se aplica pe sâni timp de două ore, zilnic.
REȚETE GURMAND
Chimenul este un aromatic foarte apreciat în arta culinară. Este presărat pe pâine, precum și pe unele brânzeturi tari cărora le transmite un parfum delicios, dar le facilitează mai ales digestia.
Arabii fac din el o pastă afrodisiacă amestecându-l cu piper și miere.
E folosit la numeroase feluri de lichior.
Sursa: www.terapii-naturiste.evonet.ro