Superstițiile sunt, în general, moșteniri ale religiilor precreștine, care au supraviețuit alături de elementele pur creștine, având o vitalitate uimitoare. Nu numai pentru că au rezistat aproape două mii de ani, dar chiar au luat amploare și forță. De aceste producții bizare ale spiritului omenesc se plângeau încă din Antichitate cei care judecau lucrurile în mod lucid, iar Sfântul Apostol Pavel avertizează pe ucenicii lui asupra pericolului pe care-l reprezintă ele în calea învățăturii celei adevărate a Evangheliei lui Hristos (Tit 1, 14). Și astăzi există numeroase superstiții, care încep cu persoana preotului, continuă cu locurile sfințite (biserica, cimitirul etc.), rânduielile liturgice, lucrurile și veșmintele bisericești și se sfârșesc cu duminicile și sărbătorile. Cele mai multe dintre ele se referă la Taina Cununiei: călcatul pe picior în timpul slujbei, interdicția întâlnirii mireselor, precum și aceea de a se uita înapoi atunci când se intră în sfântul lăcaș, „păcălitul” cu pișcoturile și altele. Alături de acestea, întâlnim frecvent o concepție greșită, potrivit căreia în luna mai nu este bine să se facă nunți, invocându-se motivul că astfel de căsătorii săvârșite în această lună nu durează, ci „se duc ca florile de mai”.
Mulți cred în această superstiție, însă trebuie precizat foarte clar că nu există nici un temei teologic, canonic sau liturgic ce oprește săvârșirea nunții în această perioadă. Porunca a IX-a a Bisericii menționează numai anumite zile în care nu se săvârșesc nunți în timpul anului bisericesc. Astfel, nu este îngăduită oficierea Sfintei Taine a Cununiei în toate miercurile și vinerile de peste an, în ajunul praznicelor împărătești, în cele patru posturi de peste an, în Săptămâna brânzei (cu șapte zile înainte de Postul Sfintelor Paști), în Săptămâna Luminată, în Duminica Rusaliilor, în intervalul de timp de la Nașterea Domnului până la Bobotează, la 14 Septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci) și la 29 August (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul). Așadar, nu există nici o interdicție ca tinerii să-și unească viețile în această lună, dimpotrivă, căsătoria este binecuvântată, mai ales că urmează după sărbătoarea Învierii Domnului.
Nu trebuie să ne luăm după superstiții, crezând că relația se va destrăma. Există familii care s-au cununat religios în luna mai și au conviețuit zeci de ani, tot așa cum există unele care nu au durat, în ciuda faptului că nunta s-a făcut în iunie, iulie sau septembrie. Important este să ne ferim a săvârși nunta în perioadele stabilite de Sfânta Biserică ca nepotrivite, iar tinerii, încă din prima zi a căsătoriei, să vadă în familie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pe pământ, având ca scopuri prioritare ajutorul reciproc, atât în dobândirea mântuirii, cât și în cele ce țin de nașterea și educarea copiilor.
(pr. asist. Nicușor BELDIMAN)
